Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
إِذْ تَقُولُ لِلْمُؤْمِنِينَ أَلَنْ
يَكْفِيَكُمْ أَنْ يُمِدَّكُمْ رَبُّكُمْ بِثَلَاثَةِ آلَافٍ مِنَ الْمَلَائِكَةِ مُنْزَلِينَ
124. [Şi adu-ţi aminte], când tu le-ai spus
credincioşilor: “Nu v-a îndestulat Domnul vostru ajutându-vă
cu trei mii de îngeri pogorâţi [anume pentru aceasta]?!”
Similar versetului anterior, în
care Allah subhanahu wa taala amintește musulmanilor despre victoria de la Badr
– ”Allah v-a făcut biruitori la Badr, măcar că eraţi
umili...” – acest verset îl îndeamnă pe
profetul Muhammed (ﷺ) să își amintească de ajutorul trimis de Allah Preaînaltul comunității musulmane în
confruntarea de la Badr, ajutor ce a constat în trei mii de îngeri și care a
condus la victoria dreptcredincioșilor. Allah subhanahu wa taala nu i-a abandonat
în momentele de cumpănă și i-a ajutat întotdeauna, atât pe Profet, cât și pe
companioni, în cele mai crâncene clipe din viața lor, sub diferite forme (fizic
sau prin diferite minuni). Atât în bătălia de la Badr, cât și în cea de la
Uhud, Allah i-a ajutat pe musulmani chiar mai mult decât a fost necesar, acest
ajutor care a întrecut cu mult necesitățile musulmanilor fiind redat printr-un
verb ales de Allah Preaînaltul cu o deosebită atenție - ”a îndestula” – v-a îndestulat Domnul vostru
ajutându-vă cu trei mii de îngeri.
Oare credeți că modul în care
Allah îi ajută pe oameni ar trebui să îl rezumăm doar la forma unei cete de îngeri? Allah subhanahu wa taala nu are nevoie să trimită o oaste de îngeri
pentru a ajuta oamenii, ci este de ajuns ca El Preaînaltul să atribuie victoria
la finalul oricărei acțiuni întreprinse de om. Pornind de la această idee,
atunci când oamenii înalță o rugă (dua) și cer ajutor lui Allah Preaînaltul, ar
trebui să împlinească această dua cu sinceritate și exprimându-se printr-o
formulă generală, fără a intra în amănunte prin care să-i arate sau să îl
învețe pe Allah cum să le acorde acest ajutor, de exemplu: „O, Allah! Tu
cunoști boala mea, trimite sănătate pentru mine și pentru corpul meu sau pentru
cel care este bolnav”. Prin urmare, întotdeauna îi vom cere lui Allah subhanahu
wa taala doar rezultatul final, iar în acest sens avem drept exemplu ruga Profetului
înaintea bătăliei de la Badr: ”O, Allah! Aștept victoria pe care Tu mi-ai promis-o. Te
implor, Allah, să-i învingi (pe dușmani)”. Așadar,
Allah Preaînaltul a hotărât modul prin care i-a făcut biruitori pe musulmani la
Badr, printr-o minune, trimițând drept ajutor o armată de trei mii de îngeri, și
au existat mai multe minuni în cele două confruntări – de la Badr și Uhud – însă
doar Allah Preaînaltul le-a înfăptuit. Uneori nu este nevoie de îngeri pentru a
ajuta oamenii, ci doar de alți oameni sau de o strategie.
În cazul unui examen, de exemplu, vei
învăța doar un subiect și te vei ruga la Allah să te ajute să nu îți fie
repartizată altă temă pe care ai neglijat-o, deși aveai timp să o studiezi? Trebuie
să fii sincer/ă și să spui: ”O, Allah! Eu atât am putut învăța! Mă încred în
Tine acum!” sau
زِدْنِي عِلْمًا - [Rabbi zid-nee
'AAilma(n)]!” - „Doamne, sporeşte-mi mie ştiinţa!” – o rugă (dua) din Sfântul Coran, capitolul
Ta-Ha, pe care Profetul Muhammed (ﷺ) ne-a învățat să o recităm atunci când
citim sau studiem și dorim să acumulăm cunoștințe temeinice într-un anumit
domeniu.
” مُنْزَلِينَ - munzaliin” (pogorâți)
- semnifică rolul și scopul pentru care acești îngeri au fost creați - acești
îngeri nu au nicio altă obligație decât aceea de a se pogorî pe pământ la
ordinul lui Allah Preaînaltul pentru rezolvarea unor situații sau diferite probleme
ale oamenilor. Dacă Allah Preaînaltul dorește să îți împlinească destinul
asupra unui lucru, El face acest lucru ori direct, ori cu ajutorul îngerilor. Probabil,
fiecăruia dintre noi i s-a întâmplat să se roage pentru un lucru anume și să
primească altceva decât ceea ce a cerut sau să nu primească nimic și astfel să
fim nemulțumiți, însă, după o perioadă de timp ne-am dat seama că ceea ce a
ales Allah pentru noi a fost un lucru mai bun decât ceea ce am cerut; similar,
poate ne-am grăbit uneori să ajungem într-un loc anume și ceva ne-a împiedicat
sau întârziat și astfel ne-am supărat, însă prin acea întârziere poate am
evitat un lucru rău ce ni s-ar fi putut întâmpla, un accident sau orice altă
nenorocire.
De multe ori, oamenii consideră că
neîmplinirea rugilor lor este o formă prin care Allah Preaînaltul ”se răzbună”
pe ei. Credeți că Allah Preaînaltul are
ceva cu noi? Credeți că Allah Preaînaltul se răzbună pe noi? Allah subhanahu wa
taala știe întotdeauna ce este mai bine pentru noi, și dacă ruga noastră nu
este împlinită în momentul în care am cerut ceva, înseamnă că acel lucru nu era
benefic pentru noi, pentru viața noastră, pentru credința noastră. Oamenii sunt
întotdeauna grăbiți și cer lucruri diverse fără a conștientiza dacă ceea ce au
cerut este bine pentru ei, de fapt, oamenii nu știu ce este bine pentru ei, de
aceea, atunci când nu știu ce să facă, trebuie să împlinească Rugăciunea de
îndrumare și aceasta face parte din Tradiția Profetului (Sunnah), conform
spuselor companionilor (Allah fie mulțumit de ei!): “Profetul
(pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ne învăţa Rugăciunea de
îndrumare (Al-Istikhara) în toate situaţiile, aşa cum ne învăţa o sura
(capitol) din Coran, spunând: <<Dacă cineva vrea să facă ceva, să facă doua
rekeat-uri de Rugăciune şi apoi să se roage, spunând: Allahumme inni
estekhiruke bihamdike we esteqdiruke bi qudretike we eseluke min fadlike
el-aazim feinneke teqdiru we la eqdir, we tealemu we la ealem we ente aallamul
ghuiub. Allahumme in kunte tealem enne hazel emr khairul li fi din we meaaşi we
aaqibeti emri, feqdirhu li we iesserhu li summe barik li fih. We in kunte
tealem enne hazel emr şerrun li fi dini we meaaşi we aaqibeti emri, fesrifhu
aanni wesrifni aanhu, weqdir li el-khaira haisu keane, summe erdini
bih>>.”
“O, Allah, caut îndrumarea Ta
în știința Ta și caut forță în puterea Ta și îți cer din favorurile Tale
nepieritoare, căci cu adevărat, Tu poți, în timp ce eu nu pot, și cu adevărat,
Tu știi, în timp ce eu nu știu, și Tu ești Cunoscătorul celor nevăzute. O, Allah,
dacă știi că acest lucru (și îl menționezi) este bun pentru mine în religia
mea, în viața mea și în sfârșitul ei, atunci poruncește-l și ușurează-l pentru
mine. și, dacă știi că acest lucru este rău pentru mine, în religia mea, în viața
mea și în sfârșitul ei, atunci îndepărtează-l de mine și îndepărtează-mă de el și
hotărăște pentru mine ceea ce este bine, oricare ar fi acesta, și fă-mă mulțumit
de acesta”.
Să împlinim această rugă ori de
câte ori avem o nedumerire asupra unui lucru sau situații, căci astfel primim
răsplată, înviem Tradiția Profetului (ﷺ) și mergem cu inima liniștită către acel
lucru.
Mulți oameni cred că rugăciunea al-istikhara
poate fi împlinită numai după 'Isha și după rugăciune trebuie sa meargă sa
doarmă, iar în funcție de ceea ce vor visa, vor găsi răspuns la dilema lor. Nu
există dovezi care să sprijine o astfel
de concepție. Acest lucru, ca și alte superstiții, fac parte din era
pre-islamică (jahiliyyah), iar acest concept se numește tattayur (superstiții, preziceri);
totul se rezumă la ceea ce vede și simte
sufletul omului în sinea sa.
Profetul Muhammed (ﷺ) ne-a învățat să fim foarte clari în credință, ne-a
lăsat drept moștenire o credință atât de frumoasă, limpede și imaculată încât numai
cel care vrea să se piardă, se pierde. Drumul către Allah Preaînaltul este
precum o autostradă: cine dorește, merge drept, cine dorește, părăsește
autostrada. Allah subhanahu wa taala să ne țină tot timpul pe acest drum
imaculat, pe acest drum clar și să nu urmăm vreodată aceste superstiții care nu
au nicio relevanță în credința noastră atât de frumoasă! Este o rugă foarte
frumoasă care spune: „O, Allah!
Tu ne-ai lăsat prin profetul Muhammed (ﷺ) acest drum limpede și clar, pe care
nu se pierde și de care nu se îndepărtează decât cel ce voiește”.
Ne rugăm la Allah să nu ajungem să
fim dintre cei care voit doresc să se îndepărteze de drumul care duce către El
Preaînaltul!
بَلَىٰ ۚ إِنْ
تَصْبِرُوا وَتَتَّقُوا وَيَأْتُوكُمْ مِنْ فَوْرِهِمْ هَٰذَا يُمْدِدْكُمْ
رَبُّكُمْ بِخَمْسَةِ آلَافٍ مِنَ الْمَلَائِكَةِ مُسَوِّمِينَ
125. Ba da! Dacă voi răbdaţi şi
aveţi frică [de Allah], atunci când [duşmanii] se năpustesc asupra voastră
numaidecât, Domnul vostru vă va trimite întăriri cinci mii de îngeri înzestraţi
cu semne.
Acest verset conține atât răspunsul
la întrebarea din versetul anterior“Nu v-a îndestulat
Domnul vostru...?” , cât și condiția acestei
”îndestulări” – răbdarea și teama.
إِنْ تَصْبِرُوا وَتَتَّقُو – dacă răbdați și vă temeți – în
limba arabă إِنْ reprezintă condiția: atât timp cât oamenii nu rabdă și
nu se tem, nu vor primi ajutor.
Privind la realitatea zilelor
noastre, oamenii se întreabă de ce există atâtea răutăți, nenorociri, boli în
această lume, de ce sunt atât de multe războaie? Acest verset răspunde: pentru
că oamenii nu mai au răbdare. În acest secol al vitezei oamenii vor să
obțină totul foarte repede: vor cea mai
mare viteză la internet, mașini cu cât mai mulți cai putere, mâncăruri la minut
etc. Această lipsă a răbdării scoate în evidență intenția omului de a se grabi atât
în ceea ce privește lucrurile din această lume, cât și lucrurile din Ziua de Apoi.
În ceea ce privește taqwa,
elhamdulillah că nu s-a inventat un aparat care să ne măsoare credința, asemeni
termometrului ce măsoară temperatura.
Ordinea condiționării pe care
Allah subhanahu wa taala a stabilit-o în acest verset nu este una întâmplătoare.
De ce întâi rădarea și apoi taqwa?
Trimisul lui Allah a zis: ”Răbdarea este primită cum se cuvine doar atunci când durerea
lovește pentru prima oară.” „Inna
ma sabru `inda sadmatil-`ula”- când îl lovește pe om pentru prima dată o nenorocire,
atunci se manifestă răbdarea adevărată și sinceră, mai apoi va veni taqwa, răbdare va fi ”învelită” cu credință și va
avea un deznodământ fericit: ajutorul lui Allah subhanahu wa taala. De exemplu,
dacă omul este răbdător în fața nedreptăților semenilor lui doar pentru dorința
de răzbunare la un moment pe care îl va considera oportun, acea răbdare
este lipsită de taqwa. Trebuie să credem
în destinul scris de Allah Preaînaltul, să ne supunem Voinței Lui și să ne
rugăm la El Atotputernicul să ne ajute să răbdăm și să trecem cu bine de toate
încercările și greutățile, iar Allah subhanahu wa taala, așa cum ne transmite
prin intermediul acestui verset, va trimite ajutoarele Sale.
Cuvântul de la sfârșitul
versetului - مُسَوِّمِينَ –
musawwimiin (înzestrați), poate exprima și sensul de ”însemnați” (ca număr),
dar și sensul de” bine echipați” pentru participare
la o luptă, deși musulmanii nu i-au văzut pe îngeri în realitate, ci au văzut
doar faptele lor; ei vedeau cum dușmanii pur și simplu cădeau de pe cai, cum ei
se împiedicau și nu mai puteau participa la luptă. În acea vreme, în acea
situație, aceasta a fost minunea pe care
Allah Preaînaltul a trimis-o credincioșilor, Profetului (ﷺ) și companionilor.
Cu siguranță că Allah Preaînaltul, în
funcție de timp și persoană, va trimite mereu un ajutor, dar condiționat,
conform acestui verset: dacă avem răbdare și evlavie.
Comentarii
Trimiteți un comentariu