Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَإِذْ غَدَوْتَ مِنْ أَهْلِكَ
تُبَوِّئُ الْمُؤْمِنِينَ مَقَاعِدَ لِلْقِتَالِ ۗ وَاللَّهُ سَمِيعٌ عَلِيمٌ
121. [Adu-ţi aminte, o, Muhammed,] când ai plecat dimineaţa de la familia ta, pentru a stabili credincioşilor locurile de luptă! Allah este Cel care Aude Totul, Atoateştiutor [As-Sami, Al-’Alim].
În acest verset Allah subhanahu wa taala ne prezintă o ipostază din
bătălia de la Uhud, una dintre primele și cele mai mari încercări prin care au
trecut musulmanii după victoria din bătălia de la Badr, pentru apărarea lor
înșiși, pentru apărarea teritoriului și credinței lor.
Bătălia de la Uhud a avut loc în anul 3 Hijri (ianuarie 625), în dimineața zilei de 3 Șawwal, perioadă în care credința islamică și tânăra comunitate musulmană înflorea pe zi ce trece. Pentru a înțelege versetele ce fac referire la bătălia de la Uhud și temele ce urmează a fi abordate, vom trece în revistă câteva dintre cele mai importante evenimente care au precedat confruntarea și vom expune o scurtă descriere a bătăliei.
Prezentarea succintă a obiectivelor și evenimentelor care au precedat bătălia de la Uhud
Imediat după emigrare, în
Medina ia naștere o nouă societate, se pun bazele unui nou stat islamic în
conformitate cu Coranul și Tradiția profetului Muhammed (ﷺ).
Prima moschee - se construiește prima moschee
care servea ca loc de adunare, unde se
mediau curentele conflictuale preislamice. Era sediul de unde se administrau
toate afacerile musulmanilor și se țineau consilii consultative și administrative.
Însuși Profetul a contribuit la construirea moscheei, cărând chirpici și piatră
în timp ce recita versurile: “O, Allah! nu
există nici o strălucire decât cea a Vieții de Apoi, Te implor să-i ierți pe
emigranți și pe "ajutoare".”
Codul fraternității - Profetul (ﷺ) a pus accent și s-a ocupat de sudarea legăturilor de
fraternitate și înțelegere reciprocă între musulmanii din Medina - "ajutoare"
(Al-Ansar) și emigranți (Al-Muhajirun); după stabilirea acestui cod al
fraternității printre credincioși, Profetul s-a ocupat de încheierea unui pact
al alianței islamice ce viza stabilirea unor relații de prietenie între
musulmani și triburile de nemusulmani din Arabia. El a stabilit un fel de
tratat, o Cartă a alianței islamice, ce avea ca scop eliminarea ranchiunii
preislamice și a conflictelor inter-tribale și a spus: “Credincioșii sunt precum corpul
omenesc. Atunci când ochiul este în agonie, întregul corp resimte durerea, iar
când capul te doare, suferă tot corpul; legăturile de fraternitate dintre doi
musulmani sunt precum componentele unei case, se întărește una pentru a o susține
pe cealaltă”.
Pactul de cooperare - după ce s-a s-a asigurat că pilonii noii comunități
islamice fuseseră ridicați pe un fundament de unitate administrativă, politică
și ideologică, Profetul a început să
stabilească legături regulate și clar definite cu cei care nu erau musulmani în
cadrul unui pact de cooperare și neagresiune cu evreii.
Confruntarea de la Badr - au urmat o serie de misiuni și
invazii ce au precedat confruntarea de la Badr, care a reprezentat prima
ciocnire armată dintre musulmani și quraiși; a fost de fapt o bătălie decisivă
în urma căreia musulmanii au câștigat o victorie istorică, recunoscută de toți
arabii și care a dat o grea lovitură intereselor religioase și economice ale
politeiștilor.
Un atentat la viața Profetului – între bătălia de la Badr și bătălia de la Uhud au avut loc, de asemenea, o serie de invazii, încălcarea pactului de către evreii din tribul Qainuqa, un atentat la viața Profetului, urmare impactului înfrângerii de la Badr și pierderilor suferite de politeiștii mekani și campania lui Zaid bin Haritsa, care a înregistrat un mare succes și a avut loc chiar înainte de bătălia de la Uhud.
O scurtă prezentare a bătăliei de
la Uhud
Urcând la mimbar (anvon) pentru rugăciunea de vineri, Profetul (ﷺ) a îndemnat prin predica lui oamenii să
lupte cu mult curaj. “Dacă rămâneți statornici”, a spus el, “Cel
Atotputernic vă va ajuta cu Puterea Lui”. Apoi a poruncit oamenilor
lui să se pregătească de luptă. Cei mai mulți s-au bucurat foarte mult.
Este foarte important de menționat faptul că timp de treisprezece
ani, în perioada mekană, musulmanii nu au avut dreptul la apărare și singurul
lucru cu care le-a fost permis musulmanilor să riposteze împotriva agresiunilor
venite din partea politeiștilor până la confruntarea de la Badr a fost credința
și comportamentul. În tot acest timp ei au suferit multe agresiuni din partea
politeiștilor mekani, iar acțiunile provocatoare au continuat până când quraișii
au început să-i amenințe pe musulmani că-i vor ucide în propria lor casă. Prin
urmare, Allah Preaînaltul le-a dat voie musulmanilor să se apere și dreptul la luptă a fost legiferat înainte de confruntarea
de la Badr.
Armata musulmanilor era formata din aproximativ 700 – 1000 de luptători
pedestrași, care au ocupat poziții de luptă la poalele muntelui Uhud, la o
distanță de circa trei mile nord de orașul Medina. Oastea mekană, formată din aproximativ
3000 de luptători călăreți, era condusă de Abu Sufyan, care vroia să anihileze
tânăra comunitate musulmană ce își avea sediul în Medina.
A fost alcătuit foarte atent un plan înțelept ce a scos la iveală
geniul de conducător militar pe care-l poseda Profetul (ﷺ). El i-a dispus pe oșteni în două șiruri de luptă.
A ales cincizeci de arcași pricepuți, sub comanda lui Abdullah bin Jubair bin
An-Nu’man Al-Ansar Al-Ausi Al-Badri, și le-a poruncit să rămână pe un versant
al muntelui, la malul sudic al Qanat Al-Uadi (un canal al văii), în partea de sud-est
a taberei musulmane, cam la o sută cincizeci de metri de armata islamică. Mai
târziu, acest munte a fost numit "Muntele Arcașilor". Profetul (ﷺ) a clarificat misiunea acestei echipe și
i-a spus șefului lor că orice s-ar întâmpla nu au voie să-și părăsească
pozițiile: “Alungați cu ajutorul
săgeților caii ce se îndreaptă spre noi, ca să nu ne atace pe la spate.
Indiferent dacă pierdem sau câștigăm bătălia, rămâneți fermi pe poziție și aveți
grijă să nu fim atacați de pe partea voastră”. El a adăugat: “Apărați-vă spatele!
Dacă ne vedeți măcelăriți, să nu veniți să ne ajutați; dacă vedeți că suntem pe
cale de a câștiga teren, nu împărtășiți cu noi”.
Într-o versiune a lui Al-Bukhari, Profetul (ﷺ) a spus: “Și dacă ne
vedeți sfârtecați de păsări în bucățele, să nu părăsiți această poziție, până
nu vă trimit vorbă. Nici dacă vedeți că i-am învins pe dușmani și i-am călcat
în picioare să nu vă părăsiți locul până nu trimit după voi”.
După ce a numit și a localizat această echipă pe versantul muntelui
și a dat aceste ordine militare stricte, Mesagerul lui Allah (ﷺ) a blocat singur calea care i-ar fi putut conduce pe furiș pe
idolatri în spatele rândurilor musulmane și le-ar fi permis să-i înconjoare
printr-o procedură de învăluire. Pentru restul armatei, Profetul (ﷺ) a trasat diverse responsabilități.
În timp ce mica armată islamică înregistra o a doua victorie asupra mekanilor, la fel de glorioasă ca și
cea de la Badr, din cauza unei greșeli în urma căruia Profetul a fost la un pas
de a fi ucis, oastea condusă de el (ﷺ) a fost învinsă deoarece
într-un moment cheie unii arcașii nu au respectat ordinele Profetului și au părăsit
posturile îndemnați de ”zgomotul timpuriu al victoriei” și lăcomia pentru prăzile de război, iar dușmanii
au profitat de acest lucru, i-au înconjurat și i-au ucis.
Musulmanii au suferit multe pierderi în această bătălie, printre
care și asasinarea lui Hamza bin 'Abdul Muttalib ("Asadullah"-
"Leul lui Allah"), unchiul Profetului din partea tatălui, de către un
sclav căruia i se promisese în schimb libertatea, însă cea mai mare pierdere a
lor a fost neascultarea comenzilor Profetului, prin urmare nesupunerea și
alergarea după lucrurile lumești. După
relatarea lui Ibn Hajar, unii învățați musulmani au spus:
"Înfrângerea de la Uhud a rezultat din neglijența arcașilor de a respecta
porunca Profetului (ﷺ) și din cauza
faptului că au părăsit locul pe care li se poruncise să-l apere până în
final." Cu alte cuvinte, succesul musulmanilor depinde de
supunerea lor față de Profet (ﷺ). Atâta vreme cât ei îi îndeplinesc poruncile,
Allah Preaînaltul îi va ajuta să înfrunte toate nenorocirile; dacă vor uita însă
de poruncile lui, alergând în căutarea bunurilor lumești, vor ajunge să sufere.
Bătălia de la Uhud a fost o mare încercare în istoria islamului și
o lecție pentru musulmani în ceea ce privește credința, statornicia și
fermitatea; însuși Profetul (ﷺ)
a fost rănit în luptă, însă a doua zi,
când el a revenit pe câmpul de luptă, armata mekană s-a retras și Medina a fost
salvată.
Muntele Uhud este un lanț format din mai mulți versanți stâncoși și
este comparat cu o formă a răsplății. Într-o relatare profetul
Muhammed (ﷺ) a spus: ”Cine
particpă la o rugăciune de genaze și urmează funeraliile până când ajunge la
mormânt și acesta este acoperit cu pământ, acela va primi qiratain. Companionii au întrebat: O, Profetule! Ce înseamnă qirat? Profetul a răspuns:
Qirat înseamnă măsura greutății muntelui Uhud.”
إِذْ هَمَّتْ طَائِفَتَانِ مِنْكُمْ
أَنْ تَفْشَلَا وَاللَّهُ وَلِيُّهُمَا ۗ وَعَلَى اللَّهِ فَلْيَتَوَكَّلِ
الْمُؤْمِنُونَ
122. [Adu-ţi aminte], când două
oştiri de-ale voastre s-au gândit să se întoarcă, [socotind că nu vor izbândi],
dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie să se bizuie credincioşii!
Când musulmanii au pornit dis de dimineață către locul unde avea să
aibă loc confruntarea cu politeiștii mekani, două grupuri, Banu Salmah și Banu Harithah din tribul Khazraj,
au vrut să părăsească locul de luptă. Aceste două grupuri formau detașamentul
"Al-Ansar Khazraj" (format din "ajutoarele" din tribul
Khazraj), în fruntea căruia se afla Al-Hubab bin Al-Munzir, cu care Profetul
încheiase un pact de apărare a Medinei, în cazul în care orașul ar fi fost atacat.
Aceștia făceau parte din tribul Banu Israil.
Ei au vrut să-i abandoneze pe credincoși, urmând un mai mare conducător al ipocriților, ipocritul ‘Abdullah bin Ubai. O treime din armată a trecut de partea lui, adică aproximativ trei sute de luptători. El a spus: “Nu știu ce motiv am avea să ne sinucidem”. El a pretins că retragerea lui nu era altceva decât un semn de protest împotriva Mesagerului lui Allah care-i refuzase deja părerea și o acceptase pe a altora. Fără nici o îndoială, nu aceasta era cauza reală a retragerii lui. Dacă ar fi fost din cauza respingerii părerii lui - așa cum pretindea ipocritul - n-ar fi avut nici un sens să se alăture armatei profetice. Dacă ar fi fost așa, el ar fi refuzat chiar de la începutul marșului să meargă cu armata. De fapt, motivul real al acestei revolte, retrageri și separări - într-un moment delicat și într-o poziție dificilă - a fost să producă panică, dezordine și confuzie în armata musulmană, care se afla la vederea și în auzul dușmanilor, care erau doritori să vadă cât mai multe disensiuni în tabăra musulmanilor, așa cum de fapt erau și în tabăra lor. Ei mai ținteau să distrugă moralul ridicat al credincioșilor. Fără Grija lui Allah, complotul ipocritului ar fi putut avea succes, dar Grija lui Allah i-a salvat. În legătură cu acest incident, Allah spune: “...,când două oştiri de-ale voastre s-au gândit să se întoarcă, [socotind că nu vor izbândi], dar Allah a fost Ocrotitorul lor?! Pe Allah trebuie să se bizuie credincioşii!”
‘Abdullah bin Haram, tatăl lui Jabir bin ‘Abdullah, a încercat să
le oprească retragerea. El le-a adus aminte ipocriților de datoria pe care o
aveau în aceste condiții delicate și dificile, dar în zadar.
وَعَلَى
اللَّهِ فَلْيَتَوَكَّلِ الْمُؤْمِنُونَ – un final de verset
foarte frumos: Pe Allah trebuie să se bizuie
credincioşii! – din care învățăm că încrederea în această viață trebuie
oferită în primul rând lui Allah subhanahu wa taala, apoi dreptcredincioșilor lui
Allah.
Încrederea este lucrul suprem pe care îl dețin oamenii; această încredere se oferă cu titlu gratuit persoanelor de care ne apropiem, cu care ne împrietenim și cărora considerăm că merită să le acordăm încrederea noastră. Această încredere nu trebuie a fi diminuată ca însemnătate, însă, în cazul unor evenimente, vorbe sau fapte denaturate care știrbesc această încredere, vom retrage titlul gratuit cu care am oferit această valoare deosebită persoanei respective. Nu acest tip de încredere îl descrie versetul nostru, ci încrederea în Allah subhanahu wa taala. În orice lucru pe care îl întreprinzi, în orice împrejurare, în orice sitație, încrederea o oferi doar lui Allah Preaînaltul. Această încredere nu trebuie să fie una oarbă, ci te vei strădui, vei depune efort maxim, apoi vei transfera încrederea lui Allah și vei aștepta îndrumarea și puterea pe care El Preaînaltul ți le va oferi pentru a putea depăși un obstacol sau a rezolva o situație dificilă.
Exemple:
· Când dorești să traversezi strada, nu închizi ochii și te avânți
printre mașini cu încrederea că Allah te va proteja, nu-i așa? Îți iei măsuri
de precauție, te uiți în stânga, în dreapta, te asiguri, aștepți culoarea verde
a semaforului și apoi, cu încredere că Allah te va proteja, traversezi strada. Prin
urmare, responsabilitatea conștientizării îți aparține: Allah ți-a dat șansa să
conștientizezi viața și importanța ei, să distingi binele de rău și să știi
astfel ce hotărâri trebuie să iei pentru rezolvarea diferitelor probleme și ce cale
trebuie să urmezi;
· Împlinește rugăciunea, roagă-te la Allah să îți primească această
rugăciune și apoi încrede-te în Allah;
· Cu prilejul bătăliei de la Uhud, Profetul (ﷺ) a purtat armură dublă pentru o
protecţie mai mare împotriva armelor inamice. Aceasta este bine-cunoscuta sa
replică, „Leagă [cămila ta] şi apoi încrede-te [în Allah]”, pe care i-a
dat-o omului care a întrebat dacă trebuie să îşi lase cămila liberă şi să se
încreadă numai în Allah pentru a nu se rătăci.
Împlinește fapte și apoi încrede-te în Allah! Clădește peste ceea
ce ai deja! Pune în practică mai mult decât împlinești deja! Străduiește-te
constant!
وَلَقَدْ نَصَرَكُمُ اللَّهُ بِبَدْرٍ
وَأَنْتُمْ أَذِلَّةٌ ۖ فَاتَّقُوا اللَّهَ لَعَلَّكُمْ تَشْكُرُونَ
123. Allah v-a făcut biruitori la Badr, măcar că eraţi umili. Deci fiţi cu frică de Allah şi poate că voi o să fiţi mulţumitori!
În acest verset Allah subhanahu wa taala le atrage atenția
credincioșilor asupra bătăliei de la Badr, care a avut loc cu un an înainte de bătălia de la Uhud. Bătălia de la
Badr a fost prima confruntare dintre musulmani și politeiștii mekani. De fapt,
Profetul (ﷺ) și
companionii au vrut să-și recupereze unele bunuri ce le aparțineau de drept și
la care au fost obligați să renunțe atunci când au părăsit Meka și au emigrat
la Medina, de aceea au ieșit în fața caravanelor, nicidecum pentru a lupta,
însă Allah a făcut ca această expediție să se transforme într-o confruntare.
Forma de umilință despre care se vorbește în verset este acea umilință pe care
dreptcredincioșii au manifestat-o cu sinceritate, drept pentru care Allah
Preaînaltul i-a ajutat, în pofida faptului că erau foarte puțini la număr în
comparație cu armata quraișilor, ba mai mult, erau și neînarmați.
Finalul versetului se rezumă la smerenie: Fiți
cu frică de Allah și poate că voi o să fiți mulțumitori!
Comentarii
Trimiteți un comentariu