Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
111.
Ei nu vor putea niciodată să vă pricinuiască decât numai mică vătămare [cu
vorba]. Iar dacă se vor lupta cu voi, vă vor întoarce spatele [fugind] şi nu
vor fi ajutaţi [de nimeni].
Acest verset
caracterizează anumite comunități sau popoare despre care Allah Preaînaltul
spune că dau dovadă de o formă de lașitate atunci când ajung să se lupte cu
credincioșii. Ei încep războiul, iar atunci când musulmanii ies în apărare,
aceștia întorc spatele și fug. Textul se referă la câteva episoade din viața
profetului Muhammed ﷺ, când el ﷺ și companionii săi au ieșit în apărarea
orașului atacat de necredincioșii quraișiți sau de alte popoare care, văzându-i
pe musulmani, au fugit. Cel mai grav lucru pe care l-ar fi putut face aceștia
împotriva musulmanilor, așa cum spune Allah Preaînaltul în verset, era să îi
vorbească de rău pe Profet ﷺ, pe companioni și pe
dreptcredincioși.
112.
Ei sunt loviţi de umilinţă, oriunde se află, doar dacă
vor fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu
oamenii. Ei şi-au atras mânia lui Allah şi umilinţa cade asupra lor şi asta
pentru că au tăgăduit semnele lui Allah şi şi-au omorât profeţii pe nedrept;
aceasta pentru că s-au răzvrătit [împotriva lui Allah] şi au întrecut măsura.
În acest verset, Allah subhanahu wa taala caracterizează
comunitatea din Banu Israil, enumerând păcatele pe care membrii ei le-au
săvârșit de-a lungul istoriei: au întors spatele lui Allah și și-au omorât
profeții pe nedrept, deoarece aceștia nu corespundeau nevoilor și cerințelor
lor. Allah Preaînaltul i-a pedepsit cu umilința revărsată asupra lor oriunde se
aflau, însă le-a lăsat deschisă poarta căinței și a întoarcerii: „doar dacă vor
fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu oamenii”. Aceasta înseamnă doar dacă
promit că nu vor mai face rău. Se face referire la acele episoade din istorie
în care cei din Banu Israil au fost binecuvântați cu mai mulți profeți, însă nu
au răspuns chemării lor, ci s-au împotrivit și au dat dovadă de dușmănie față
de trimiși și față de credincioși, întrecând măsura.
113.
Dar ei nu sunt toţi la fel. Se
află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui
Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându-se].
Modul în care Allah Preaînaltul vorbește despre comunitățile
anterioare (creștini, evrei sau alte comunități) nu este unul general și nu le
oferă acestora aceleași caracteristici, ci ne transmite că întotdeauna vor
exista printre aceste comunități oameni care vor îmbrățișa această religie,
oameni care știu adevărul și care cred în Allah subhanahu wa taala și în Ziua
de Apoi - Dar ei nu sunt toţi la fel.
Când întâlnim în Coran ”Oamenii Scripturii” înseamnă toți
acei oameni (neamuri, comunități) care au primit o Carte Divină din partea lui
Allah Preaînaltul (evreii au primit Tora, creștinii au primit Evanghelia).
Se
află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui
Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându-se]. – din acest verset reiese că prosternarea nu
este ceva nou sau specific islamului, iar versetul ce urmează scoate în
evidență și mai mult acest lucru:
Modul în care Allah Preaînaltul vorbește despre
comunitățile anterioare (creștini, evrei sau alte neamuri) nu este unul general
și nu le oferă tuturor aceleași caracteristici. El ne transmite că întotdeauna
vor exista printre aceste comunități oameni care vor îmbrățișa religia
adevărată, oameni care cunosc adevărul și cred în Allah subhanahu wa taala și
în Ziua de Apoi – „Dar ei nu sunt toţi la fel”.
Când întâlnim în Coran denumirea „Oamenii Scripturii”, ea
se referă la toate acele neamuri sau comunități care au primit o Carte Divină
din partea lui Allah Preaînaltul (evreii au primit Tora, iar creștinii au
primit Evanghelia).
Din fragmentul „Se află printre oamenii Scripturii o
comunitate dreaptă, care recită versetele lui Allah în timp de noapte şi se
prosternează [rugându-se].” reiese că prosternarea nu este ceva nou sau
specific exclusiv islamului. Versetul următor scoate în evidență și mai mult
acest lucru:
114.
Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi
opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt
printre cei cucernici.
Printre oamenii
din această comunitate credincioasă din Neamul Cărții sunt unii care cred în
Allah, în Ziua de Apoi, poruncesc binele, opresc de la rău și se grăbesc să
împlinească fapte bune. O caracteristică deosebită a acestor oameni este
evlavia.
115.
Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie
bine pe cei cuvioşi.
Binele și
actele de adorare împlinite de cei din Neamul Cărții sunt foarte bine cunoscute
de Allah subhanahu wa taala, iar Allah nu va tăgădui niciodată aceste fapte și
nici nu le va șterge. Allah este drept cu acești oameni credincioși.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
111.
Ei nu vor putea niciodată să vă pricinuiască decât numai mică vătămare [cu
vorba]. Iar dacă se vor lupta cu voi, vă vor întoarce spatele [fugind] şi nu
vor fi ajutaţi [de nimeni].
Acest verset
caracterizează anumite comunități sau popoare despre care Allah Preaînaltul
spune că dau dovadă de o formă de lașitate atunci când ajung să se lupte cu
credincioșii. Ei încep războiul, iar atunci când musulmanii ies în apărare,
aceștia întorc spatele și fug. Textul se referă la câteva episoade din viața
profetului Muhammed ﷺ, când el ﷺ și companionii săi au ieșit în apărarea
orașului atacat de necredincioșii quraișiți sau de alte popoare care, văzându-i
pe musulmani, au fugit. Cel mai grav lucru pe care l-ar fi putut face aceștia
împotriva musulmanilor, așa cum spune Allah Preaînaltul în verset, era să îi
vorbească de rău pe Profet ﷺ, pe companioni și pe
dreptcredincioși.
112.
Ei sunt loviţi de umilinţă, oriunde se află, doar dacă
vor fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu
oamenii. Ei şi-au atras mânia lui Allah şi umilinţa cade asupra lor şi asta
pentru că au tăgăduit semnele lui Allah şi şi-au omorât profeţii pe nedrept;
aceasta pentru că s-au răzvrătit [împotriva lui Allah] şi au întrecut măsura.
În acest verset, Allah subhanahu wa taala caracterizează
comunitatea din Banu Israil, enumerând păcatele pe care membrii ei le-au
săvârșit de-a lungul istoriei: au întors spatele lui Allah și și-au omorât
profeții pe nedrept, deoarece aceștia nu corespundeau nevoilor și cerințelor
lor. Allah Preaînaltul i-a pedepsit cu umilința revărsată asupra lor oriunde se
aflau, însă le-a lăsat deschisă poarta căinței și a întoarcerii: „doar dacă vor
fi ajutaţi de Allah sau de un legământ cu oamenii”. Aceasta înseamnă doar dacă
promit că nu vor mai face rău. Se face referire la acele episoade din istorie
în care cei din Banu Israil au fost binecuvântați cu mai mulți profeți, însă nu
au răspuns chemării lor, ci s-au împotrivit și au dat dovadă de dușmănie față
de trimiși și față de credincioși, întrecând măsura.
113.
Dar ei nu sunt toţi la fel. Se
află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui
Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându-se].
Modul în care Allah Preaînaltul vorbește despre comunitățile
anterioare (creștini, evrei sau alte comunități) nu este unul general și nu le
oferă acestora aceleași caracteristici, ci ne transmite că întotdeauna vor
exista printre aceste comunități oameni care vor îmbrățișa această religie,
oameni care știu adevărul și care cred în Allah subhanahu wa taala și în Ziua
de Apoi - Dar ei nu sunt toţi la fel.
Când întâlnim în Coran ”Oamenii Scripturii” înseamnă toți
acei oameni (neamuri, comunități) care au primit o Carte Divină din partea lui
Allah Preaînaltul (evreii au primit Tora, creștinii au primit Evanghelia).
Se
află printre oamenii Scripturii o comunitate dreaptă, care recită versetele lui
Allah în timp de noapte şi se prosternează [rugându-se]. – din acest verset reiese că prosternarea nu
este ceva nou sau specific islamului, iar versetul ce urmează scoate în
evidență și mai mult acest lucru:
Modul în care Allah Preaînaltul vorbește despre
comunitățile anterioare (creștini, evrei sau alte neamuri) nu este unul general
și nu le oferă tuturor aceleași caracteristici. El ne transmite că întotdeauna
vor exista printre aceste comunități oameni care vor îmbrățișa religia
adevărată, oameni care cunosc adevărul și cred în Allah subhanahu wa taala și
în Ziua de Apoi – „Dar ei nu sunt toţi la fel”.
Când întâlnim în Coran denumirea „Oamenii Scripturii”, ea
se referă la toate acele neamuri sau comunități care au primit o Carte Divină
din partea lui Allah Preaînaltul (evreii au primit Tora, iar creștinii au
primit Evanghelia).
Din fragmentul „Se află printre oamenii Scripturii o
comunitate dreaptă, care recită versetele lui Allah în timp de noapte şi se
prosternează [rugându-se].” reiese că prosternarea nu este ceva nou sau
specific exclusiv islamului. Versetul următor scoate în evidență și mai mult
acest lucru:
114.
Ei cred în Allah şi în Ziua de Apoi, poruncesc ceea ce este drept şi
opresc de la ceea ce este nedrept şi se grăbesc la faptele bune; aceştia sunt
printre cei cucernici.
Printre oamenii
din această comunitate credincioasă din Neamul Cărții sunt unii care cred în
Allah, în Ziua de Apoi, poruncesc binele, opresc de la rău și se grăbesc să
împlinească fapte bune. O caracteristică deosebită a acestor oameni este
evlavia.
115.
Şi binele pe care ei îl fac nu poate fi tăgăduit, căci Allah îi ştie
bine pe cei cuvioşi.
Binele și
actele de adorare împlinite de cei din Neamul Cărții sunt foarte bine cunoscute
de Allah subhanahu wa taala, iar Allah nu va tăgădui niciodată aceste fapte și
nici nu le va șterge. Allah este drept cu acești oameni credincioși.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu