Bismillahi Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed,
asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până
în Ziua de Apoi!
وَلِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ
وَمَا فِي الْأَرْضِ ۚ وَإِلَى اللَّهِ تُرْجَعُ الْأُمُورُ
109.
Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre pământ
şi la Allah se întorc toate.
Prin acest verset Allah subhanahu wa taala își atribuie absolut toate
lucrurile (ceea ce află în ceruri și pe pământ), pe care El Preaînaltul însuși
le-a creat. De asemenea, în alte versete din Sfântul Coran vom găsi și afirmația
”lucrurile create în pământ”, ca o dovadă atât a ființelor, cât și a
neființelor. Tot ceea ce face omul, tot ceea ce exprimă omul, tot ceea ce
există pe lângă om, nu au venit decât pentru a fi în slujba acestuia; în Ziua
de Apoi omul își va vedea toate faptele împlinite de-a lungul vieții pe acest
pământ; totul este la îndemâna lui Allah, totul este creat de Allah, totul este
sub porunca și conducerea lui Allah subhanahu
wa taala.
Acest final de verset - ۚ وَإِلَى اللَّهِ تُرْجَعُ الْأُمُور – transmite oamenilor că toate
lucrurile și toate ființele se vor întoarce la Allah Unicul, și când ne referim
la toate ființele, nu înseamnă doar ființele umane, ci și animalele, plantele,
absolut toate lucrurile și vietățile. De ce are nevoie Allah subhanahu wa taala de reîntoarcerea acestora la El? Pentru ca toate
aceste lucruri, ființe umane, vietăți, vor depune mărturie pro sau contra, iar
aceste mărturii vor fi ori folositoare, ori împotriva omului. Profetul Muhammed
(ﷺ) a
spus: ”Când ajungeți prin locurile umblate,
pomeniți-L pe Allah cu voce tare, pentru că oricine va auzi acea pomenire va fi
martor în Ziua de Apoi pentru voi.”
Coranul, postul, rugăciunea, vor depune mărturie pentru noi în Ziua de Apoi, fiecare loc de pământ unde ne-am rugat va depune mărturie, animalele de care am avut grijă, sau dimpotrivă, le-am chinuit, vor depune mărturie în favoarea sau împotriva noastră, iar noi vom da socoteală pentru absolut toate faptele noastre și vom fi pedepsiți sau răsplătiți în consecință. Omul trebuie să știe întotdeauna că orice cuvânt pe care îl rostește și orice faptă pe care o împlinește se poate întoarce împotriva sa sau poate fi în favoarea sa. De aceea, pentru orice faptă care urmează a fi împlinită este necesară intenție sinceră și devotament (doar pentru și de dragul lui Allah).
كُنْتُمْ خَيْرَ أُمَّةٍ أُخْرِجَتْ لِلنَّاسِ تَأْمُرُونَ بِالْمَعْرُوفِ
وَتَنْهَوْنَ عَنِ الْمُنْكَرِ وَتُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ
ۗ وَلَوْ آمَنَ أَهْلُ الْكِتَابِ لَكَانَ خَيْرًا لَهُمْ
ۚ مِنْهُمُ الْمُؤْمِنُونَ وَأَكْثَرُهُمُ الْفَاسِقُونَ
110. Sunteţi cea mai bună comunitate
care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea ce este drept şi opriţi ceea ce
este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii
Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru ei. Printre ei sunt şi
credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei sunt nelegiuiţi.
كُنْتُمْ خَيْرَ أُمَّةٍ أُخْرِجَتْ لِلنَّاس, deși verbul كُنْتُمْ este
la timpul trecut – ”ați fost”, în traducerea sensurilor în limba română
îl găsim la timpul prezent – ”sunteți”. În limba arabă , când întâlnim
un verb la timpul trecut urmat de o condiție, înseamnă că, atât timp cât se
respectă acea condiție, verbul exprimat la timpul trecut se referă la timpul
prezent: sunteți cea mai bună comunitate pe care a lasat-o Allah pe pământ,
atât timp cât porunciți ceea ce este bine și opriți de la ceea ce este rău și
وَتُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ – și atât timp cât credeți în Allah – acest final
semnificând faptul că o faptă bună, atât timp cât nu are la bază credință
puternică nu va mai avea repercusiuni pozitive și în Ziua de Apoi. Allah subhanahu wa taala îl va răsplăti pe
omul care împlinește fapte bune pe pământ, însă răsplata lui se va opri la acest
nivel, pe când credinciosul își va vedea răsplata atât pe pământ, cât și în
Ziua de Apoi. Allah subhanahu wa taala este drept, corect și nu nedreptățește
pe nimeni. Condiția ca noi să fim dintre cei din această comunitate dreaptă și
aleasă de Allah subhanahu wa taala este una singură,
dar foarte complicată: credința sinceră în Allah urmată de îndemnul oamenilor
către bine și îndepărtarea lor de la rău. Această formă de a arăta binele nu înseamnă
a-i obliga pe oameni să facă bine dacă ei nu vor; datoria noastră se restrânge
doar la îndemn (a explica, a arăta ceea ce este bine). Acest îndemn cuprinde
vorbele, faptele și comportamentul nostru. Similar, și îndepărtarea oamenilor de
la ceea ce este rău se restrânge tot la îndemn. Noi le putem explica că nu este
bine să facă lucruri rele, dar nu avem obligația de a ne așeza fățiș în drumul
lor. Probabil, unele lucruri vor avea repercusiuni negative asupra societății,
asupra familiei noastre, și atunci intervenim doar atât cât putem, deoarece
nimeni dintre noi nu și-ar dori ca un membru al familiei (de exemplu, copiii) să
împlinească un lucru rău sau un lucru de care noi, părinții, suntem conștienți
că va duce la haram sau la o stricăciune pe pământ; prin urmare, având o cu
totul altă obligație și autoritate asupra copiilor noștri, putem interveni sub o formă mai autoritară.
Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine
pentru ei. - ۗ وَلَوْ آمَنَ أَهْلُ الْكِتَابِ لَكَانَ خَيْرًا لَهُمْ ۚ
– acest verst a fost revelat atunci când doi oameni din Banu Israil au venit la
profetul Muhammed (ﷺ) și au început să se
laude cu neamul lor spunând că este cel mai ales popor, că la ei au fost
trimiși cei mai mulți Profeți, că lor li s-au dat cele mai multe și alese
lucruri, ceea ce este adevărat și Coranul cel Sfânt chiar le menționează. Atunci
Allah subhanahu wa taala a revelat acest
verset profetului Muhammed (ﷺ), ceea ce înseamnă înștiințarea
acestora că poziția aleasă nu le mai aparține lor, ci celor care îl urmează pe
profetul Muhammed, atât timp cât vor îndemna la bine și vor îndepărta de la
rău. De asemenea, versetul menționează această condiție și pentru cei din
neamul Cărții: dacă ei ar fi crezut, dacă l-ar fi urmat pe Profet (ﷺ) și ar fi îmbrățișat islamul, ar fi fost
mult mai bine pentru ei. Unii dintre ei, așa cum relatează sfârșitul
versetului, ajung să fie credincioși, își dau seama de autenticitatea Profetului
(ﷺ), Coranului și islamului și îmbrățișează
această religie, însă cei mai mulți dintre ei resping sau neagă adevărul, iar
aceștia sunt dintre cei nelegiuiţi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu