Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
وَلِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ
وَمَا فِي الْأَرْضِ ۚ وَإِلَى اللَّهِ تُرْجَعُ الْأُمُورُ
109. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pre
pământ şi la Allah se întorc toate.
Prin acest verset,
Allah subhanahu wa taala Își atribuie absolut toate lucrurile din ceruri și de
pe pământ, pe care El Preaînaltul Însuși le-a creat. În alte versete din
Sfântul Coran vom găsi și afirmația „lucrurile create în pământ”, ca o dovadă a
existenței tuturor ființelor și neființelor. Tot ceea ce face omul, tot ceea ce
exprimă și tot ceea ce există în jurul său au fost rânduite pentru a fi în
slujba lui. În Ziua de Apoi, omul își va vedea toate faptele împlinite de-a
lungul vieții pe acest pământ; totul este la îndemâna lui Allah, totul este
creat de El și totul se află sub porunca și conducerea lui Allah subhanahu wa
taala.
Acest final de verset –
وَإِلَى اللَّهِ تُرْجَعُ الْأُمُورُ
(și la Allah se întorc toate) – le transmite oamenilor că toate lucrurile și
toate ființele se vor întoarce la Allah Unicul. Când ne referim la toate
ființele, nu avem în vedere doar oamenii, ci și animalele, plantele, absolut
toate lucrurile și vietățile.
De ce este rânduită
reîntoarcerea tuturor acestora la El? Pentru ca toate aceste lucruri, ființe și
vietăți să depună mărturie pro sau contra, iar aceste mărturii vor fi ori
folositoare, ori împotriva omului.
Profetul ﷺ a spus: „Când
ajungeți prin locurile umblate, pomeniți-L pe Allah cu voce tare, pentru că
oricine va auzi acea pomenire va fi martor în Ziua de Apoi pentru voi.”
Coranul, postul și
rugăciunea vor depune mărturie pentru noi în Ziua de Apoi. Fiecare palmă de
pământ unde ne-am rugat va fi martoră. Animalele de care am avut grijă sau,
dimpotrivă, pe care le-am chinuit, vor depune mărturie în favoarea sau
împotriva noastră.
În final, noi vom da
socoteală pentru absolut toate faptele noastre și vom fi pedepsiți sau
răsplătiți în consecință. Omul trebuie să știe întotdeauna că orice cuvânt pe
care îl rostește și orice faptă pe care o împlinește se pot întoarce împotriva
sa ori pot fi în favoarea sa. De aceea, pentru orice acțiune este necesară o
intenție sinceră și devotament, împlinită doar pentru și de dragul lui Allah
subhanahu wa taala.
كُنْتُمْ خَيْرَ أُمَّةٍ أُخْرِجَتْ لِلنَّاسِ تَأْمُرُونَ بِالْمَعْرُوفِ وَتَنْهَوْنَ عَنِ
الْمُنْكَرِ وَتُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ ۗ وَلَوْ آمَنَ أَهْلُ الْكِتَابِ لَكَانَ خَيْرًا لَهُمْ ۚ
مِنْهُمُ الْمُؤْمِنُونَ وَأَكْثَرُهُمُ الْفَاسِقُونَ
110.
Sunteţi cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni. Voi porunciţi ceea
ce este drept şi opriţi ceea ce este nedrept şi credeţi în Allah. Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru
ei. Printre ei sunt şi credincioşi, dar cei mai mulţi dintre ei
sunt nelegiuiţ
În prima parte a
versetului – كُنْتُمْ خَيْرَ أُمَّةٍ أُخْرِجَتْ
لِلنَّاسِ (Ați fost cea mai bună comunitate care s-a ivit pentru oameni)
–, deși verbul „kuntum” se află la timpul trecut (ați fost), în traducerea
sensurilor în limba română îl găsim la timpul prezent (sunteți). În limba
arabă, când întâlnim un verb la timpul trecut asociat cu o condiție, înseamnă
că, atât timp cât se respectă acea condiție, acțiunea exprimată se referă la
timpul prezent. Prin urmare, sunteți cea mai bună comunitate pe care a lăsat-o
Allah subhanahu wa taala pe pământ, atât timp cât porunciți ceea ce este bine,
opriți de la ceea ce este rău și îndepliniți cerința din verset: وَتُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ (și credeți în Allah).
Acest final semnifică
faptul că o faptă bună, dacă nu are la bază o credință puternică, nu va avea
repercusiuni pozitive în Ziua de Apoi. Allah subhanahu wa taala îl răsplătește
pe omul care împlinește fapte bune pe
pământ, însă recompensa lui se oprește la nivelul acestei vieți. În schimb,
credinciosul își va vedea răsplata atât pe pământ, cât și în Ziua de Apoi.
Allah subhanahu wa taala este drept, corect și nu nedreptățește pe nimeni.
Condiția ca noi să
facem parte din această comunitate aleasă este una singură: credința sinceră în
Allah subhanahu wa taala, urmată de îndemnul oamenilor către bine și
îndepărtarea lor de la rău. Această formă de ghidare nu înseamnă a-i obliga pe
oameni să facă bine dacă ei nu doresc; datoria noastră se restrânge doar la
îndemn, adică la a explica și a arăta drumul cel drept. Acest îndemn cuprinde
vorbele, faptele și bunul nostru comportament.
În mod similar, și
îndepărtarea oamenilor de la ceea ce este rău se limitează tot la sfătuire. Noi
le putem explica de ce nu este bine să comită fapte rele, dar nu avem obligația
de a ne așeza fățiș în calea lor. Desigur, când anumite acțiuni au repercusiuni
negative directe asupra societății sau asupra familiei noastre, intervenim după
posibilități. Nimeni nu își dorește ca un membru al familiei, cum ar fi copiii,
să săvârșească un lucru rău care duce la haram (interzis) sau la o stricăciune
pe pământ. De aceea, având o cu totul altă obligație și autoritate asupra
copiilor noștri, în cazul lor putem interveni sub o formă mai fermă.
În continuare, versetul
spune: „Dacă oamenii Scripturii ar fi crezut ar fi fost bine pentru ei” Acest
verset a fost revelat atunci când doi bărbați din tribul Banu Israil au venit
la profetul Muhammed ﷺ și au început să se
laude cu neamul lor. Aceștia susțineau că sunt cel mai ales popor, că la ei au
fost trimiși cei mai mulți profeți și că lor li s-au dat cele mai de preț
lucruri, aspecte care sunt adevărate și pe care Coranul cel Sfânt le
menționează.
Atunci, Allah subhanahu
wa taala a revelat acest verset, înștiințându-i că această poziție privilegiată
nu le mai aparține lor, ci celor care îl urmează pe profetul Muhammed ﷺ, atât timp cât aceștia vor îndemna la bine
și vor opri de la rău. De asemenea, versetul menționează această condiție și
pentru Oamenii Cărții: dacă ei ar fi crezut, dacă l-ar fi urmat pe profetul
Muhammed ﷺ și ar fi îmbrățișat islamul, ar fi fost
mult mai bine pentru ei.
Unii dintre ei, așa cum
relatează sfârșitul versetului, ajung să fie credincioși. Ei își dau seama de
autenticitatea profetului Muhammed ﷺ,
a Coranului și a islamului, și îmbrățișează această religie. Totuși, cei mai
mulți dintre ei resping sau neagă adevărul, iar aceștia fac parte din rândul
celor nelegiuiţi.
Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio
non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu