Surat Al 'Imran 3:103

Bismillahir  Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

 

103. Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah şi nu vă scindaţi! Şi aduceţi-vă aminte de îndurarea lui Allah pentru voi, căci aţi fost duşmani [înainte de Islam] şi a făcut pace între inimile voastre [la primirea Islamului] şi prin harul Lui aţi devenit fraţi şi aţi fost pe marginea prăpastiei Focului, iar El v-a salvat de la el. Aşa va face Allah semnele sale limpezi, pentru ca voi să fiţi bine călăuziţi.

Acesta este unul dintre cele mai deosebite versete din Coran, care continuă ideea versetului anterior despre „Siratal Mustaqim” – Calea cea dreaptă. Calea dreaptă este menționată în surat Al-Fatiha, în versetul 6. Cuvântul „sirat” înseamnă cale, iar „mustaqim” înseamnă drept, neted sau scurt. Imediat după surat Al-Fatiha urmează surat Al-Baqara, unde Allah subhanahu wa taala spune: „Alif, Lam, Mim. / Aceasta este Cartea, cea fără îndoială; Ea este Călăuză pentru cei smeriţi”.

Dacă în surat Al-Fatiha noi ne-am rugat lui Allah Preaînaltul pentru călăuzire, El subhanahu wa taala ne-a trimis imediat acest răspuns, spunându-ne: „Aceasta este Cartea”. Coranul cel Sfânt reprezintă călăuzirea care descrie o cale dreaptă pentru a ne trăi viața, fiind un ghid pentru toate lumile.

Atât în surat Al-Baqara, cât și în surat Al-Imran, Allah subhanahu wa taala a împărțit și a descris clar toate categoriile de oameni: credincioși, necredincioși și ipocriți. Mai apoi, El ﷻ ne vorbește despre poveștile tuturor profeților de dinainte. Deși pare că se adresează altor comunități, El Preaînaltul ne transmite chiar nouă să nu facem ca cei descriși acolo, pentru a nu ajunge în aceeași situație. Când Allah subhanahu wa taala amintește despre popoare care au greșit și au săvârșit păcate, înseamnă că noi trebuie să luăm aminte și să nu procedăm la fel.

Ne amintim că la începutul surei, Allah subhanahu wa taala ne-a vorbit despre Isa (as) și despre mama lui, Maria, explicându-ne cine a fost Isa (as) și cum s-a născut, după care ne prezintă caracteristicile credincioșilor. Așa cum la începutul surei Al-Baqara ni se spune că „Aceasta este Cartea, fără îndoială”, la începutul acestui verset, Allah subhanahu wa taala ne transmite un mesaj printr-o metaforă extraordinară: „ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah”. Această metaforă este extrem de clară și explicită. Ea ne arată situația de criză în care un om are nevoie urgentă de ajutor, cum ar fi atunci când se îneacă sau când cade într-o prăpastie. Cum poți ajuta o persoană aflată într-un asemenea pericol? Oferindu-i ceva de care să se agațe.

Gândiți-vă că Allah subhanahu wa taala a trimis această frânghie întregii omeniri, nu doar musulmanilor. Persoana care nu va găsi frânghia se va îneca. De asemenea, cel care vede frânghia, dar refuză să se țină de ea din diferite motive, precum ignoranța, mândria sau prostia, se va îneca la rândul său. Profetul ﷺ spune într-o relatare autentică: „Acest Coran este o frânghie – un capăt este în mâna Sa (a lui Allah Preaînaltul), iar celălalt capăt este în mâinile voastre. Atât cât puteți, țineți-vă strâns de ea!”

Astfel, credincioșilor li se cere să se păzească împotriva forțelor de dezbinare prin agățarea fermă de „frânghia” lui Allah.

Cine caută fericirea de-a lungul istoriei o va găsi în diferite ipostaze și lucruri.

La un moment dat, omul a fost pus în centrul Universului, iar ideologii au susținut că, dacă i se va oferi cel mai înalt grad de confort, el va ajunge fericit. Alteori s-a considerat că fericirea constă în producția uriașă de alimente sau de bunuri diverse din care omul să poată alege tot ce își dorește. De aceea s-a început să se producă și să se consume excesiv, însă specialiștii au realizat că nici această situație nu îl împlinește pe om. Mai apoi a apărut capitalismul, în care toată lumea putea cumpăra oricât, obținând orice fără cele mai mici scrupule, de unde a reieșit și expresia „scopul scuză mijloacele”. Nici prin această metodă omenirea nu a putut atinge fericirea adevărată. Dacă privim la țările cele mai dezvoltate din punct de vedere al modernismului, vom observa că oamenii tot nu au reușit să atingă acea împlinire.

Fericirea autentică există doar la Allah subhanahu wa taala și în credința pe care El Preaînaltul ne-a dăruit-o. Când sufletele noastre vor fi împăcate, abia atunci vor fi cu adevărat fericite. Allah subhanahu wa taala este Creatorul nostru și absolut nimeni nu ne poate cunoaște mai bine decât El, indiferent de metodele prin care am încerca să aflăm despre această Creație mai mult decât ne este permis. Faptul că omul are dreptul la proprietate individuală nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc pe care Allah subhanahu wa taala l-a arătat, l-a păstrat și l-a protejat. De aceea au fost interzise furtul, dezonorarea, alcoolul, calomnia sau alte lucruri care întunecă judecata, pentru ca omul să poată trăi acea fericire la care aspiră.

Fericirea nu se află într-o sticlă de alcool sau în droguri; o găsești atunci când ești mulțumit de Allah subhanahu wa taala și când Allah subhanahu wa taala este mulțumit de tine. Oricât am încerca noi, ca omenire, sau ideologii să găsească o fericire deplină prin resurse materiale, nu se va dobândi decât una parțială și temporară. Un exemplu în acest sens este societatea în care un grup restrâns trăiește la un nivel foarte înalt de confort, în timp ce restul oamenilor muncesc din greu pentru relaxarea acelora. Acest model nu este ceea ce își dorește Allah subhanahu wa taala. El Preaînaltul nu vrea ca dreptatea să fie accesibilă doar celor bogați, în timp ce cei săraci sunt nedreptățiți. Allah subhanahu wa taala vrea ca această dreptate să fie împărțită în mod egal, indiferent de rasă, religie sau credință. El Preaînaltul dorește ca principiile educației să fie reevaluate ori de câte ori ne confruntăm, ca și în zilele noastre, cu pierderea cinstei, a sincerității, a bunului comportament și a moralității. Allah subhanahu wa taala dorește ca toți oamenii să fie drepți, sinceri și educați, deoarece doar astfel se poate atinge nivelul de fericire mult căutat.

Cuvântul din limba arabă folosit în porunca „țineți-vă strâns” este „i'tasimu”, care derivă din verbul „'asama” și are trei sensuri: a interzice, a fi alături, a te ține strâns de ceva. Toate aceste trei sensuri pe care Allah subhanahu wa taala le-a introdus în acest verb sunt valabile în contextul acestui verset:

·        A interzice: Dacă luăm acest Coran drept călăuză de-a lungul vieții, el ne va interzice să facem lucruri refe, dar, în același timp, va interzice răului să vină asupra noastră. Prin urmare, când eu îmi interzic mie însumi să împlinesc fapte rele, Allah subhanahu wa taala va opri răul să mă atingă, oferindu-mi ocrotire.

·        A fi alături: Omul nu trebuie să fie alături de Coran doar în luna Ramadan sau la moschee. Dacă vrem să fim îndrăgiți de Allah subhanahu wa taala, trebuie să fim alături de Coran întotdeauna, în orice moment, oriunde și oricând.

 

·        A te ține strâns de ceva: Coranul nu este o carte oarecare pe care să o ținem pe un raft și să o ștergem de praf din când în când. Trebuie să ne întrebăm dacă îl deschidem în fiecare zi pentru a citi măcar o pagină sau câteva versete. Elhamdulillah (retoric) Celui care a pogorât luna Ramadan pentru ca această Carte să fie redeschisă iar și iar! Pe lângă faptul că acest Coran trebuie citit zilnic, el trebuie pus în practică în orice clipă și în orice aspect al vieții noastre.

De cele mai multe ori, când cineva îmbrățișează islamul la moschee, spunem Șahada repede și nu întârziem cu criticile. Îi reproșăm, de exemplu, că nu s-a îmbrăcat cum trebuie, că nu se roagă bine, că nu trebuie să facă un anumit lucru sau invers, că o faptă este „bid’ah” (inovație), iar cealaltă este „haram” (interzisă). Acel om poate va rezista acestor presiuni și va veni mult timp la moschee, însă se va simți singur în rugăciunea pe care o împlinește alături de ceilalți, în postul pe care îl ține sau în pelerinajul pe care îl înfăptuiește.

Doar rostirea Șahadei nu este de ajuns pentru ca cineva să fie un musulman adevărat; ea reprezintă doar primul pas și cel mai ușor. După aceea, comunitatea trebuie să aibă grijă de acea persoană, să o întrebe dacă a mai învățat câte ceva, dacă a citit surat Al-Fatiha și cum se simte cu credința. Profetul ﷺ nu a procedat așa, iar toate aceste aspecte necesită din partea noastră multă înțelepciune pentru a putea face „dawah” (chemare la islam).

Islamul nu înseamnă doar să spui „Elhamdulillah”, „Masha Allah”, „La ilaha illa Allah”, „Bismillah”, „Allahu Akbar” sau „SubhanAllah”. Islamul trebuie pus în practică. Allah subhanahu wa taala ne transmite că nu putem găsi fericirea decât prin islam, prin Coran și prin Tradiția profetului Muhammed ﷺ. Putem experimenta o fericire temporară, mai scurtă sau mai lungă, legată de anumite bucurii lumești, însă dacă vom căuta adânc în noi înșine, vom vedea că prin acestea nu reușim să găsim adevărata împlinire.

Allah subhanahu wa taala se bucură și ne îndrăgește pe toți, iar când El Preaînaltul iubește un rob, îl ajută să înțeleagă credința. Cine poate să înțeleagă această credință mai bine decât cei care au crescut într-o altă religie și, deși nu erau musulmani, au ales islamul? Cei care au primit islamul drept moștenire nu au făcut decât să ducă mai departe această religie, fiind un lucru ușor pentru ei. În schimb, cei care au ales pe parcurs să fie musulmani sunt cei care își dau într-adevăr seama ce înseamnă această religie, având o mai mare putere de înțelegere decât oricine altcineva.

Unii dintre savanți au spus că îndemnul „ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah” nu se referă neapărat la Coran; alții au explicat că este vorba despre religie, iar alții au susținut că reprezintă anturajul. Profetul ﷺ a menționat că Allah va îngădui ca persoana îndepărtată de comunitate să fie rătăcită, așa cum lupul apucă oaia care se îndepărtează de turmă. De aceea este foarte important să facem parte dintr-o comunitate, indiferent cât de mică, slabă sau cu probleme ar fi aceasta. Va fi doar ceva temporar, căci împreună o vom dezvolta și o vom face mândră, cinstită și demnă de încredere.

„Geamie” și „geamian”: Cuvântul „geamian” înseamnă împreună și derivă de la verbul „geamah”, care înseamnă adunare. De aici provine și termenul „geamie” – locul unde se adună oamenii, nu doar pentru rugăciune. Adevăratele idei, valori, principii și formatori de opinie trebuie să se găsească în geamie, prin imami, predicatori și profesori de religie, deoarece ei sunt cei care modelează la început spiritul fragil al elevului sau al credinciosului. În ziua de astăzi, unii dintre imami sunt așa cum știm, și atunci ce pretenții să avem de la cei care vin la geamie? Dacă o persoană nu găsește răspunsul căutat, a doua oară nu va mai veni sau, cu timpul, îi va împiedica și pe alții să vină.

De ce a folosit Allah subhanahu wa taala acest termen la plural? Oare câți oameni se pot ține de o singură frânghie? Fiind o metaforă, frânghia lui Allah reprezintă toate actele de adorare ce trebuie împlinite în comunitate, la unison. Când imamul conduce rugăciunea, toți credincioșii stau în spatele acestuia și niciunul dintre ei nu se ridică din „ruku” (înclinare) sau „sejde” (prosternare) înaintea lui.

 Profetul ﷺ a spus într-o relatare autentică: „Să nu cumva să se ridice capul vreunuia dintre voi din ruku (sau sejde) înaintea imamului, ca nu cumva capul vostru să devină precum capul măgarului!”

Acest hadis scoate în evidență gravitatea faptei, deoarece în acel moment credinciosul iese din rând și refuză, practic, să facă parte din comunitate.

Cum te simți în luna Ramadan când știi că toți musulmanii țin post? Fericit, desigur. La fel se întâmplă și la pelerinaj, care nu este un lucru ușor de îndeplinit. Nu îi vei mai simți greutatea în momentul în care vei vedea cum alții, care nu sunt la fel de puternici sau de sănătoși din punct de vedere fizic ca tine, îl împlinesc cu mic, cu mare.

Această parte a versetului este deosebit de expresivă. În momentul în care în societatea islamică numărul celor care se roagă sau care țin post va deveni mai mare decât al celor care nu o fac, acest lucru va fi o încurajare pentru ceilalți. Prin cuvântul „geamian”, Allah Preaînaltul ne învață cum să împlinim toate actele de adorare. Nu spun că rugăciunea făcută acasă sau postul ținut departe de comunitate nu sunt bune, însă atunci când împlinești aceste acte alături de ceilalți, ele capătă cu totul alt gust.

„Şi ţineţi-vă cu toţii strâns de Frânghia lui Allah şi nu vă scindaţi!” – Adică nu vă despărțiți și nu vă împărțiți în mai multe grupuri sau grupări. De fapt, în limba arabă, forma de bază a verbului conține o nuanță repetitivă care subliniază faptul că scindarea nu este acceptată nici măcar o singură dată. Dacă se produce o dată, cu siguranță se va repeta, iar comunitatea va fi pierdută. Era necesar să se specifice „nu vă scindați”, din moment ce versetul a fost deja destul de explicit? Da, deoarece Allah subhanahu wa taala scoate în evidență firea omului, care are nevoie de mai multe explicații pentru a fi convins și pentru a nu cădea în păcat.

Următoarea parte din verset clarifică o situație anterioară islamului: așa cum oamenii erau dușmani, certați și dezbinați, Allah subhanahu wa taala le-a transformat inimile, unindu-le într-o singură credință, a șters vechile dușmănii și i-a făcut frați. Una dintre cele mai importante forme sociale de înfrățire pe care Profetul ﷺ le-a realizat a avut loc atunci când a emigrat la Medina. Scopul său a fost sudarea legăturilor de fraternitate și înțelegere reciprocă între musulmanii nativi din Medina – „ajutoarele” (Al-Ansar) – și cei sosiți de la Mecca – emigranții (Al-Muhajirun). Acesta a fost un fapt unic în istoria omenirii.

Allah subhanahu wa taala ne aduce aminte în această parte de verset despre Îndurarea Lui, prin care ne-a permis nouă, oamenilor, să fim uniți. Aceasta este Mila lui Allah Preaînaltul care se pogoară asupra tuturor credincioșilor.

„...aţi fost pe marginea prăpastiei Focului, iar El v-a salvat de la el. Aşa va face Allah semnele sale limpezi, pentru ca voi să fiţi bine călăuziţi.” – Oare există persoane care nu văd sau nu vor să văd aceste semne? Da, există, însă Allah Preaînaltul le face limpezi pentru oricine dorește cu adevărat să le privească.

 

 

Exegeza Coranului – profesor Demirel Gemaledin

 

Transcriere audio non-textuală

Camelia Hejou