Bismillahir Rahmanir
Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
105. Nu fiţi asemenea acelor care s-au scindat şi au fost cu neînţelegere după ce le-au venit semnele limpezi, căci aceia vor avea parte de chin cumplit!
În versetele anterioare, Allah subhanahu wa taala atrăgea atenția
asupra anumitor îndatoriri esențiale, printre cele mai importante fiind aceea
de a ne ține strâns de islam, de iman (credință) și de Tradiția profetului
Muhammed ﷺ.
În acest verset, Allah subhanahu wa taala ne vorbește
despre cea mai gravă problemă ce s-ar putea abătea asupra musulmanilor în
momentul în care se pune în practică religia, și anume scindarea. Din cauza ei,
oamenii ajung să nu se mai salute sau să nu se mai accepte unii pe alții, ba
mai mult, să se vorbească de rău. Nu este nicio problemă ca oamenii să fie
diferiți, însă scopul trebuie să rămână întotdeauna unul comun: adorarea lui
Allah subhanahu wa taala.
Allah Preaînaltul ne dă ca exemplu popoarele și
religiile de dinaintea islamului, arătându-ne cum membrii lor nu au putut trăi
ca o comunitate unită, cum s-au împărțit și cum s-au contrazis pe marginea
adevărului limpede. Această atenționare se referă la acele comunități care au
primit îndrumare și învățături clare de la mesagerii lui Allah, dar care, după
un timp, au renunțat la principiile de bază ale ghidării divine. Ei s-au
divizat în diferite secte din cauza unor probleme minore și s-au implicat în
certuri inutile. Au devenit atât de absorbiți de aceste neînțelegeri, încât au
uitat complet misiunea încredințată de Allah și și-au pierdut interesul pentru
pilonii de bază de care depinde succesul real al umanității.
106. Într-o Zi, unele
chipuri se vor lumina, iar alte chipuri se vor întuneca. Acelora cu chipurile
întunecate [li se va spune]: “V-aţi lepădat de credinţă, după ce aţi fost
credincioşi? Gustaţi atunci chinurile pentru că v-aţi lepădat de credinţă!”.
107. Cât despre cei cu
chipurile luminoase, ei se vor afla sub îndurarea lui Allah şi în ea vor
sălăşlui în veci.
Aceste două versete prezintă o ipostază din Ziua de
Apoi și împart oamenii în două mari categorii: persoane cu chipuri luminoase și
persoane cu chipuri întunecate. Deși la prima vedere pare că aceste versete nu
au o legătură directă cu textul anterior, între ele există o conexiune foarte
strânsă. Cei cu fețele întunecate sunt chiar cei prezentați în versetul
precedent, adică persoanele care s-au scindat. Atât timp cât ei nu se căiesc,
nu revin la unitate și nu doresc să împlinească ceea ce Allah subhanahu wa
taala a poruncit, chipurile lor vor rămâne întunecate în Ziua de Apoi.
Metafora „unele chipuri se vor lumina” exprimă
sentimentul de profundă bucurie, în timp ce „alte chipuri se vor întuneca” redă
starea de tristețe, deșertăciune și mâhnire. Cei care se vor bucura sunt aceia
care vor primi cartea cu fapte bune în mâna dreaptă, ceea ce înseamnă că Allah
Preaînaltul le-a acceptat toate eforturile. În schimb, celor cu chipuri
întunecate li se va arăta pedeapsa pentru renunțarea la credință după ce, mai
înainte, fuseseră credincioși. Acestora nu li se va mai accepta căința în acel
Ceas și nicio altă faptă, deoarece Allah subhanahu wa taala acceptă acțiunile
constante, menținute până în ultima clipă de viață a omului.
Islamul nu se poate practica pe bucăți; de exemplu, nu
putem împlini rugăciunea sau citi Coranul doar în luna Ramadan. Un musulman
trebuie să își practice religia în fiecare zi, nu doar în interiorul moscheii.
Unei persoane care cunoaște islamul, crede în această religie, o acceptă, o
împlinește și o trăiește, îi va fi greu să îi mai întoarcă spatele. Totuși,
dacă acest lucru se întâmplă în rândul unor musulmani, situația devine extrem
de gravă.
Despre „cei cu chipurile luminoase”, Allah Preaînaltul
ne spune că vor avea parte de Mila Lui și vor trăi etern în Paradis. Oare Mila
lui Allah este o garanție pentru oameni sau reprezintă o șansă și o speranță?
Speranța este sigură, iar garanția este strâns legată de această speranță.
Credinciosul va avea mereu speranță în Mila lui Allah, încrezându-se că El îi
va accepta faptele împlinite.
Ne amintim de un hadis deosebit în acest sens: „Allah a împărțit Îndurarea în 100 de părți; El a păstrat
la El 99 de părți și a coborât pe pământ o singură parte. Datorită acestei
părți, creaturile sunt îndurătoare unele cu altele, atât de mult încât până și
un animal își ridică copita ca să nu își rănească puiul.” (Bukhari)
Dacă dintr-o singură parte din Mila lui Allah există
atâta compasiune și bunătate pe pământ, imaginați-vă amploarea cu care își va
revărsa Allah subhanahu wa taala această Milă asupra noastră în Ziua de Apoi.
108. Acestea sunt
versetele lui Allah. Noi ţie, [Muhammed], ţi le recităm întru adevăr. Şi Allah
nu voieşte nedreptăţirea lumilor.
Acest verset ne arată modul în care Allah subhanahu wa
taala trimite oamenilor diferite semne. Când întâlnim în Coran termenul „ayat”,
el nu înseamnă neapărat doar versete, ci de multe ori are semnificația de
semne. Toate aceste semne reprezintă Adevărul, iar Allah subhanahu wa taala nu
dorește să nedreptățească lumile.
Ce legătură are Coranul trimis profetului Muhammed ﷺ cu nedreptățirea lumilor? Versetul ne
transmite un lucru foarte important: acest Coran nu a fost trimis pentru a pune
o povară nedreaptă pe umerii oamenilor. De asemenea, profetul Muhammed ﷺ nu a fost trimis pentru a ne batjocori,
iar islamul nu a venit ca o vorbă în vânt. Allah subhanahu wa taala nu
nedreptățește pe nimeni; orice cuvânt trimis în Coran sau prin intermediul
profetului Muhammed ﷺ are scopul de a fi
pus în practică și ne este de folos doar nouă.
Dacă Allah subhanahu wa taala nu nedreptățește pe
nimeni, există altcineva care o face? Omul este cel care se nedreptățește pe el
însuși sau pe ceilalți. Allah subhanahu wa taala ne arată îndrumarea clară și
ne avertizează dinainte cu privire la lucrurile despre care va trebui să dăm
socoteală în cele din urmă. Astfel, cei care urmează căile strâmbe chiar și
după ce au primit avertismentul, refuzând să se întoarcă pe Calea cea dreaptă,
se nedreptățesc doar pe ei înșiși.
Noi trebuie să alegem întotdeauna doar ceea ce
îndrăgește Allah Preaînaltul și ceea ce ne-a învățat Profetul ﷺ să facem. Doar în acest mod vom putea vedea încercările din
această lume pământească, precum bolile, mâhnirile sau pierderile de persoane
dragi, transformate în fapte bune în Ziua de Apoi.
Exegeza Coranului –
profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu