Bismillahir Rahmanir
Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
15. "Dreptcredincioşi sunt numai
aceia care cred în Allah şi în Trimisul Său, care apoi nu s-au mai
îndoit şi au luat parte la luptă cu averile lor şi cu sufletele lor, pe calea
lui Allah. Aceştia sunt cei sinceri."
În versetul anterior, am vorbit
despre beduinii din tribul Bani Asad, care au venit la Profetul Muhammed (ﷺ) pentru a cere ajutor financiar și
material pe motiv că acel an fusese unul secetos. Aceștia îi reproșau, în
același timp, că au devenit musulmani fără niciun conflict și că nu au luptat
împotriva musulmanilor așa cum au făcut-o alte triburi; prin urmare, ei se
considerau deosebiți și credeau că, pentru această favoare, ar trebui să fie
răsplătiți. Aceștia au primit răspuns de la Allah ﷻ,
care le-a spus că nu sunt pe deplin credincioși doar pentru faptul că și-au
declarat verbal credința. Atât timp cât credința nu a intrat în inimile lor cu
sinceritate, ei nu se pot numi mu'min.
Sinceritatea: baza credinței și a
faptelor
În acest verset, Allah ﷻ descrie cine sunt adevărații
dreptcredincioși, aceia care în fața Lui Preaînaltul sunt mu'min:
...cei care cred în Allah şi în
Trimisul Său – Prima condiție care trebuie îndeplinită de orice dreptcredincios
este credința în Allah Preaînaltul și în Trimisul Său (ﷺ). De asemenea, este subliniat faptul că cei care cred doar în
Coran, făcând abstracție de Sunnah, nu au o credință completă. Porunca lui
Allah ﷻ din acest verset este foarte clară:
Credeți în Allah ﷻ și în Profetul
Muhammed (ﷺ)!
...care apoi nu s-au mai îndoit –
Aceștia sunt cei care au crezut constant, fără a se afla vreodată pe „linia de
plutire” în ceea ce privește supunerea sau nivelul credinței și fără a avea
îndoieli sau semne de întrebare în legătură cu Allah ﷻ
sau Profetul Muhammed (ﷺ). Este normal ca omul
să caute răspunsuri la unele întrebări, însă este foarte important unde caută
aceste răspunsuri.
De-a lungul vieții sale, Profetul
Muhammed (ﷺ) i-a învățat pe oameni cum să găsească
răspuns la întrebările lor, pentru ca ei să nu devieze de la calea lui Allah ﷻ. Următoarea relatare este un exemplu în
acest sens; mai mult, ea a constituit deschiderea porții către ijtihad, fapt
aprobat de Profetul Muhammed (ﷺ), care l-a întrebat
pe Mu’adh ibn Jabal (Allah să fie mulțumit de el!), atunci când a dorit să îl
trimită în Yemen:
„«Cum vei judeca dacă apare un
caz în care tu trebuie să decizi?» El a răspuns: «Voi judeca în conformitate cu
Cartea lui Allah.» El (ﷺ) l-a întrebat: «Dacă
nu găsești ceea ce cauți în Cartea lui Allah?» El a răspuns: «Atunci voi
acționa în conformitate cu Sunnah Mesagerului lui Allah.» El (ﷺ) a întrebat: «(Şi ce vei face) dacă nu găsești ceea ce cauți
nici în Sunnah Mesagerului lui Allah şi nici în Cartea lui Allah?» El (Mu’adh)
a răspuns: «Voi face tot ce pot pentru a-mi forma o opinie.» Profetul (ﷺ) l-a bătut pe piept şi a spus: «Toată
slava I se cuvine lui Allah, care l-a ales pe mesagerul Mesagerului lui Allah
ca să fie pe placul Mesagerului lui Allah.»” (Abu Dawud)
Deși nu ar trebui să existe
îndoieli în privința credinței în legătură cu Allah ﷻ
și Trimisul Său (ﷺ), oamenii au adeseori
întrebări; însă acestea ar trebui să fie în limita intelectului și a
înțelegerii umane. Islamul oferă răspuns la orice întrebare, ceea ce înseamnă
că această religie este universală și flexibilă, fiind potrivită pentru toate
locurile și timpurile până în Ziua de Apoi.
De exemplu, nu ne putem întreba
ce înălțime are Allah ﷻ sau ce culoare au
ochii Lui, deoarece aceste întrebări nu fac decât să nască îndoieli în mintea
omului și să îl conducă pe un drum greșit. De asemenea, întrebările despre Ziua
de Apoi sau Paradis sunt o pierdere de timp deoarece, așa cum spune Allah ﷻ într-un verset din Surat Al-Baqara:
„...aceia care cred în cele nevăzute și împlinesc rugăciunea...” – adică în
lucruri despre care credem că există, însă nu deținem cunoaștere asupra lor
decât atât cât Allah ﷻ și Trimisul Său (ﷺ) ne-au transmis; aceia sunt adevărații
dreptcredincioși.
În ziua de astăzi, nu mai deținem
certitudinea înțelegerii propriei religii, de aceea suntem îndemnați să medităm
la versetele din Sfântul Coran și la hadisurile Profetului (ﷺ) pentru a înțelege ce vrea Allah ﷻ
de la noi, care este calea dreaptă ce trebuie urmată și cum ar trebui să ne
trăim viața într-un mod corect și sănătos.
Islamul a venit pentru a-i scoate
pe oameni din ignoranța întunericului către lumina credinței și strălucirea
religiei islamice. Se pare că am ajuns în aceste zile să ne scufundăm încet,
dar sigur, în întunericurile ignoranței; bazele Coranului și Sunnei nu mai au
pentru noi aceeași valoare pe care o aveau pentru companionii și musulmanii din
vremea Profetului (ﷺ), deși atunci erau
trăite și puse în practică cu sfințenie. Parcă împlinirea tradițiilor sau a
datinilor strămoșilor a devenit mai importantă decât credința. Aceasta nu
înseamnă că negăm faptul că Islamul are grijă de identitatea fiecărui neam și a
fiecărei persoane, sau de cultura acestora; dimpotrivă, Islamul îndeamnă la
conservarea tradițiilor, însă doar atât timp cât ele nu contravin religiei.
Sinceritatea și statornicia
credinței în Allah ﷻ sunt lucruri
interioare pe care omul le trăiește în inima sa, iar latura exterioară este
exprimată în continuarea versetului: ...au luat parte la luptă cu averile lor
şi cu sufletele lor, pe calea lui Allah – prin dăruirea pe calea lui Allah ﷻ, atât cu sufletul, cât și cu averea și
faptele.
Când Islamul a venit pe acest
pământ, Allah ﷻ a trimis prin această
religie atât latura teoretică (dogma), cât și latura practică (Sunnah), prin
care Profetul Muhammed (ﷺ) ne-a învățat cum să
practicăm religia. Credința omului nu trebuie să se manifeste doar în interior;
dimpotrivă, ea trebuie exteriorizată prin fapte și comportament.
A lupta pe calea lui Allah ﷻ este o exprimare care abordează absolut
toate faptele pe care omul le împlinește în pofida tuturor greutăților sau
ispitelor care îl înconjoară. De exemplu, faptul că ne-am adunat să ascultăm
această lecție este tot o formă de Jihad, o formă de a rămâne pe calea lui
Allah ﷻ. Faptul că omul se trezește
dis-de-dimineață să împlinească rugăciunea este tot o formă de mujahada, adică
a face ceva care nu este neapărat convenabil pentru acel om. Ce altceva în
afară de credință l-ar putea determina pe om să țină o lună de post sau să
împlinească cele cinci rugăciuni zilnice? Toate acestea se numesc mujahada
tocmai pentru faptul că aceasta înseamnă a nu fi delăsător și a nu te mulțumi
doar cu acel confort creat; dimpotrivă, trebuie să te străduiești să împlinești
cât mai mult prin puterea și binecuvântările date de Allah ﷻ (averea, știința, timpul, puterea fizică etc.).
Aceştia sunt cei sinceri
(As-Sadiqun - ٱلصَّدِقُونَ). Deși în limba
română acest concept este exprimat ca o formă de sinceritate, în limba arabă
Sidiq are mult mai multe sensuri, pentru care nu se regăsesc suficiente
sinonime în română. Sinceritatea în credință și fapte este foarte importantă,
atât în lucrurile pe care le-am numit mujahada, cât și în sufletele noastre.
Dacă omul împlinește fapte fără sinceritate, lipsa acestei condiții va duce la
neacceptarea acelor fapte de către Allah ﷻ.
Comentarii
Trimiteți un comentariu