Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
۞ قَالَتِ ٱلْأَعْرَابُ ءَامَنَّاۖ قُل لَّمْ تُؤْمِنُواْ وَلَكِن قُولُوٓاْ
أَسْلَمْنَا وَلَمَّا يَدْخُلِ ٱلْإِيمَنُ فِى قُلُوبِكُمْۖ وَإِن تُطِيعُواْ ٱللَّهَ
وَرَسُولَهُۥ لَا يَلِتْكُم مِّنْ أَعْمَلِكُمْ شَيْاۚ إِنَّ ٱللَّهَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ
14, "Au zis arabii beduini: "Noi credem!" Spune: "Voi nu credeţi! Ci ziceţi: "Noi suntem supuşi!", fiindcă nu a intrat credinţa încă în inimile voastre! Şi de veţi arăta ascultare lui Allah şi Trimisului Său, voi nu veţi pierde nimic din faptele voastre!" Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]."
La începutul acestei sure am vorbit despre acel grup de beduini
care au venit la locuința Profetului Muhammed (ﷺ) și au început să îl strige pe
un ton ridicat cu apelativul "O, Muhammed! Ya, Muhammed!", și am
clasificat această acțiune ca fiind una lipsită de respect față de Trimisul Lui
Allah (ﷺ).
În acest verset este vorba de același grup de beduini din tribul
Bani Asad bin Khuzaimah, care au venit la Profet (ﷺ) în timp ce acesta se afla
în Medina pentru a cere ajutor financiar și material pe motiv că acel an fusese
unul secetos.
"Au zis arabii
beduini: "Noi credem!" Voi nu credeţi! Ci ziceţi: "Noi suntem
supuşi!". Ce înțelegem din acest verset? Islam înseamnă
supunere, iar un om când află adevărul se supune acestui adevăr; după supunere
urmează conștientizarea credinței: fiecare celulă a minții omului devine
conștientă de autenticitatea acestei religii și acesta devine credincios.
Așadar, versetul scoate în evidență
această diferență dintre islam și iman, Allah ﷻ atrăgând atenția beduinilor din tribul Bani Asad: nu a intrat credinţa încă în inimile
voastre! , voi ați spus Șahada,
ați devenit musulmani, v-ați supus și
atât, însă, pentru a intra credința în inimile voastre trebuie să împliniți
stâlpii acestei credințe, să
exteriorizați această credință și să o oglindiți în faptele voastre.
Ca un bun musulman, ceea ce spui trebuie să reflecte
ceea ce crezi, iar ceea ce crezi trebuie să se oglindească în fapte. Prin
urmare, putem formula definiția
credinței astfel: Credința
înseamnă mărturisire, iar mărturisirea trebuie să oglindească această
declarație în fapte - omul trebuie să aibă statornicită în inima sa credința,
pe care trebuie să o exteriorizeze mai apoi în fapte.
Întâlnim în ziua de astăzi, din păcate, musulmani
care își declară credința în Allah ﷻ și Trimisul Său (ﷺ) , dar credința lor se oprește la acest nivel de
mărturisire. Ei spun că nu fac păcate, nu mint, nu fac rău nimănui, și acesta
este într-adevăr un lucru bun, însă credința lor nu se reflectă în fapte bune
și nici în actele de adorare obligatorii (rugăciune, post) sau comportament. Aceste caracteristici le întâlnim la beduinii
din tribul Bani Asad despre care ne vorbește acest verset: ei doar se lăudau că
au îmbrățișat islamul și au devenit credincioși, însă faptele lor nu reflectau
această credință. Ba mai mult, așa cum o să iasă în evidență și în versetele
următoare, acești beduini și-au declarat credința islamică în fața Profetului (ﷺ)
și a tuturor musulmanilor ce trăiu în Medina, spunând că ei au devenit
musulmani fără niciun conflict și că nu au luptat împotriva musulmanilor așa
cum au luptat alte triburi. De fapt, ei au vrut să sublinieze prin aceasta că
abținerea lor de a lupta împotriva Mesagerului lui Allah și acceptarea
islamului lor a fost o favoare pentru care trebuie să fie răsplătiți, însă
declarația lor de credință era doar una verbală, care nu se oglindea nicidecum
în comportamentul, în faptele, acțiunile sau actele lor de adorare. Prin urmare,
Allah ﷻ le răspunde acestor beduini: nu a intrat credinţa încă în inimile voastre! - وَلَمَّا يَدْخُلِ ٱلْإِيمَنُ فِى قُلُوبِكُمْۖ
- Cât de minunat și
profund! Allah ﷻ ne explică cum această credință trebuie să pună stăpânire
pe inimile noastre.
În limba arabă, când negația َلَمَّا este folosită alături de un
verb, scoate în evidență faptul că acțiunea acelui verb încă nu s-a
întâmplat, însă există o probabilitate
foarte mare să se întâmple imediat: وَلَمَّا يَدْخُلِ - și nu a intrat încă, dar se poate întâmpla în orice moment
(ca această credință să intre în inimile voastre).
Finalizarea acestei acțiuni are următorul rezultat: voi nu veţi
pierde nimic din faptele voastre!" Allah ﷻ îi înștiințează pe acești beduini că
nu vor avea nimic de pierdut dacă această credință în Allah ﷻ și Trimisul Său (ﷺ),
pe care au declarat-o verbal, se va concretiza în fapte.
Există două condiții pentru împlinirea oricărei
fapte, pentru ca aceasta să fie acceptată de Allah ﷻ:
1.
fapta
să fie împlinită doar pentru și de dragul lui Allah ﷻ - de exemplu, rugăciunea sau postul trebuie împlinite doar
pentru și de dragul lui Allah ﷻ și nu pentru a te evidenția cu un
"statut" de credincios în fața oamenilor și a primi laude din partea
acestora;
2.
fapta
trebuie împlinită conform Tradiției
profetului Muhammed (ﷺ) - nu avem voie să inventăm lucruri ce nu fac parte din
islam.
În Coran, de exemplu, Allah ﷻ ne poruncește să
împlinim rugăciunea, însă Coranul nu detaliază cum trebuie împlinită această
rugăciune. Acest lucru nu înseamnă că
oamenii trebuie să inventeze împlinirea rugăciunii după imaginația lor, atât
timp cât Tradiția profetului Muhammed (ﷺ) explică detaliat cum trebuie
împlinită această rugăciune: "Rugați-vă (împliniți rugăciunea) așa cum m-ați văzut pe mine
rugându-mă!" Și să nu
se înțeleagă din acest hadis că Profetul (ﷺ) a stabilit cum trebuie efectuată
această rugăciune în forma în care este împlinită astăzi de toți musulmanii din
întreaga lume (formă pe care nu o regăsim în nicio altă religie), ci îngerul
Jibril (Pacea lui Allah fie asupra sa!)) i-a adus de la Allah ﷻ toate aceste
instrucțiuni.
Sadaqa este o altă poruncă din Coran. Allah ﷻ spune:
"Dați sadaqa!" , însă nu
sunt specificate lucruri anume sau sume
de bani fixe. Profetul (ﷺ), de asemenea,
spune: "Dați sadaqa"
și nu specifică un lucru sau o cantitate din ceva anume. Astfel, oamenii sunt
îndemnați să facă fapte de caritate din ce au, cât au. Similar, când Allah ﷻ și
Trimisul Său (ﷺ) ne îndeamnă să facem fapte bune: "Îndemnați oamenii către bine și îndepărtați-i de rău!",
nu este specificată o anume faptă bună,
ci îndemnul către ceva pozitiv, constructiv și îndepărtarea de un lucru
care ar putea răni oamenii (fizic sau sentimental).
Trebuie să menționăm că Allah ﷻ nu lasă să se piardă
faptele omului indiferent de credința acestuia, fiindcă El Preaînaltul este cel
mai drept Judecător și nu nedreptățește pe nimeni. El subhanahu wa ta'ala aude, vede și cunoaște absolut toate
faptele oamenilor, însă răsplata o oferă doar acelor credincioși care împlinesc
toate aceste acțiuni doar pentru și de dragul Lui Preaînaltul. Oamenii își văd
faptele răsplătite în această viață, dar credincioșii vor aștepta răsplata în
Viața de Apoi. Allah ﷻ este drept și corect. Faptele celor care nu au credință
(de exemplu, faptele caritabile ale celor care nu cred în Allah ﷻ), vor primi răsplata doar în această
viață, însă cei care împlinesc aceste
fapte cu credință în Allah ﷻ vor fi răsplătiți și în Ziua de Apoi.
Dacă omul își dorește să i se umple inima cu
credință, Allah ﷻ îl ajută; dacă omul nu vrea să fie un bun credincios,
Allah ﷻ nu îl obligă.
Oare de ce spune Allah ﷻ că cei care se supun Lui
Preaînaltul și Trimisului Său (ﷺ) nu vor pierde nimic din faptele lor? Oare
trebuie să ascultăm doar de Allah ﷻ sau și de Trimisul Său (ﷺ)?
Se naște această întrebare deoarece unii oameni se
rezumă doar la acest Coran, desconsiderând (mai mult sau mai puțin) tradiția
Profetului Muhammed (ﷺ). Conform acestui verset, răspunsul la întrebarea
noastră este afirmativ. Acest verset
scoate în evidență tocmai această parte a credinței și supunerii față de Allah ﷻ
și Trimisul Său (ﷺ). O persoană care crede doar în Coran, făcând abstracție de
Tradiția autentică a Profetului Muhammed ﷺ (primul om care a pus în practică
această religie), nu poate fi un bun credincios musulman. Și am spus Tradiția autentică deoarece pentru întregirea islamului și punerea lui in
practică ne sunt de ajuns cărțile de hadisuri sahih, fără alte interpretări sau
hadisuri slabe.
Intenția împlinirii oricărui act de adorare sau fapte
trebuie să fie sinceră, iar Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim].
Dacă vei depune eforturi pentru
a face impresie, nu vei primi nicio răsplată, așa cum reiese din următorul hadis qudsi:
Abu Huraira (Allah să
fie mulţumit de el!) a relatat: „L-am auzit pe Profetul lui Allah (ﷺ)) spunând: «Primul dintre
oamenii a căror situaţie va fi decisă în Ziua Judecăţii va fi cel care a murit
ca martir. El va fi adus în faţă. Allah îi va face cunoscute binecuvântările
Lui (dăruite lui în timpul vieţii). Bărbatul le va recunoaşte. Apoi Allah îl va
întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Am luptat pe calea Ta până
când am murit ca martir». Allah va spune: «Minţi. Ai luptat numai ca să fii
numit un luptător neînfricat», şi s-a spus. Apoi va porunci împotriva lui.
Astfel, el va fi tras de faţă şi aruncat în Iad. Al doilea va fi un bărbat care a studiat
ştiinţa . Apoi, el i-a învăţat mai departe pe alţii şi a recitat Coranul. El va
fi adus (pentru judecată). Allah îi va aminti de favorurile Lui (pe care le-a
revărsat din abundenţă asupra sa în timpul vieţii). El va recunoaşte (că s-a
bucurat de ele în această viaţă). Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Am dobândit cunoştinţe
şi le-am împărtăşit şi, de asemenea, am recitat Coranul de dragul Tău». Allah
va observa: «Ai minţit, deoarece tu ai dobândit cunoştinţe pentru a fi renumit
ca savant şi ai recitat Coranul pentru a ţi se spune Qari (cel care recită
Coranul conform regulilor) şi s-a spus ». Apoi va porunci împotriva lui.
Astfel, el va fi tras de faţă şi aruncat în Iad. Al
treilea va fi un bărbat pe care Allah l-a făcut foarte bogat şi căruia i-a
dăruit orice fel de avere. El va fi adus pentru judecată. Allah îi va aduce la
cunoştinţă darurile Sale pe care i le-a oferit în timpul vieţii. El le va
recunoaşte. Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde:
«Nu am lăsat nicio modalitate în care Îţi place să fie cheltuiţi banii fără să
îi fi cheltuit de dragul Tău». Allah va spune: «Minţi. Ai făcut acestea să ţi
se spună generos (în societate); şi s-a spus. Acum nu meriţi altceva în Viaţa
de Apoi decât Iadul». Allah va porunci împotriva lui şi va fi târât cu faţa în
jos şi apoi aruncat în Iad”. (Muslim
şi Nasa’i)
Comentarii
Trimiteți un comentariu