Bănuiala - o boală a inimii
Bismillahi
Rahman Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
O, voi cei care
credeţi! Feriţi-vă cu străşnicie de bănuieli, căci unele bănuieli sunt păcat!
Nu vă iscodiţi şi nu vă ponegriţi unii pe alţii! Oare voieşte vreunul dintre
voi să mănânce carnea fratelui său mort? [Nu!] Voi aţi urât aceasta! Şi fiţi cu
frică de Allah, fiindcă Allah este Iertător şi Îndurător
[Tawwab, Rahim]. (49:12)
يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ ٱجْتَنِبُواْ كَثِيرًا مِّنَ ٱلظَّنِّ
إِنَّ بَعْضَ ٱلظَّنِّ إِثْمٌۖ وَلَا تَجَسَّسُواْ وَلَا يَغْتَب بَّعْضُكُم بَعْضًاۚ
أَيُحِبُّ أَحَدُكُمْ أَن يَأْكُلَ لَحْمَ أَخِيهِ مَيْتًا فَكَرِهْتُمُوهُۚ وَٱتَّقُواْ
ٱللَّهَۚ إِنَّ ٱللَّهَ تَوَّابٌ رَّحِيمٌ
Allah ﷻ ne învață prin acest verset un nou mod de conviețuire sau cum să trăim într-o comunitate
"legată", o societate care are la bază anumite principii. Ca și în
versetul precedent, Allah ﷻ ne face cunoscută una dintre bolile inimii: bănuiala. Versetul începe cu aceeași chemare: O, voi cei care
credeţi!, care ne atenționează că urmează ceva foarte important.
Feriți-vă - ٱجْتَنِبُواْ este un verb la modul imperativ prin care Allah ﷻ ne poruncește să ne ferim de bănuială. Observăm că Allah ﷻ nu a poruncit "Nu bănuiți!", ci a spus să ne ferim - ٱجْتَنِبُواْ - iar în limba arabă acest verb nu înseamnă doar a te îndepărta de ceva anume, ci înseamna că nu trebuie nici măcar să te apropii de acel lucru interzis, pentru a nu risca să păcătuiești. Deoarece sensul acestui verb din limba arabă nu ar fi fost exprimat îndeajuns doar prin modul imperativ, acesta a fost accentuat în traducerea din limba română prin "strășnicie", pentru a scoate în evidență strictețea acestei porunci.
كَثِيرًا - multe (dintre
bănuieli), scoate în evidență faptul că majoritatea bănuielilor sunt păcat,
deoarece o bănuială este, de fapt, o presupunere după aparențe asupra unei
persoane care este suspectată că are o intenție rea sau ar fi făcut un lucru
rău.
Bănuiala este ceva firesc,
uman, însă omul nu trebuie să
ajungă să dea ascultare tuturor bănuielilor,
fiindcă, așa cum continuă și versetul, "unele bănuieli sunt
păcat!"
Bănuiala provoacă probleme între membrii unei comunități, în
familie, între rude, prieteni etc. De cele mai multe ori consecințele acestei
boli sunt nefaste, deoarece multe bănuieli sunt nefondate și conduc către
păcat: căci
unele bănuieli sunt păcat! - إِنَّ
بَعْضَ ٱلظَّنِّ إِثْمٌۖ - iar إِنَّ ,
așa cum mai spus în lecțiile anterioare, are rolul de a întări o
afirmație, prin urmare Allah ﷻ ne spune
"cu siguranță" multe dintre bănuieli sunt păcat.
Atât timp cât această bănuială nu este exteriorizată, nu putem
spune că ea este un păcat, căci Allah ﷻ nu ne judecă pentru toate bănuielile
închipuite din mintea noastră.
Islamul este o religie ce se bazează întotdeauna pe adevăr, pe lucrul știut și de care noi suntem
convinși. Allah ﷻ nu vrea de la noi jumătăți de măsură și Lui Preaînaltul nu-i
place actul de adorare (rugăciune,
post, recitare Coran) în care
sunt amestecate mai multe intenții, ci doar acele intenții sincere dedicate
doar Lui Preaînaltul.
Acțiunile bănuielii: Nu vă iscodiţi şi nu
vă ponegriţi unii pe alţii!
Sunt scoase în evidență acele păcate care au ca rădăcină bănuiala. În momentul în care o persoană a exteriorizat bănuiala, va începe să iscodească, să cerceteze diferite motive ce ar putea fi plauzibile bănuielilor sale. Iscodirea este un lucru interzis în islam. Oamenii nu ar trebui să cerceteze sau să spioneze viața celorlați și nici să pună întrebări insistente cu scopul de a afla diverse secrete din casele prietenilor sau fraților lor. De exemplu, faptul că pe vremuri califii sau conducătorii unei comunități ieșeau noaptea pe străzi pentru a se asigura că oamenii sunt bine sau pentru afla "pulsul" credinței și al societății, nu este considerat iscodire.
După ce a devenit calif, Abu
Bakr Siddiq (Allah să fie mulțumit de el!) obișnuia să meargă în fiecare dimineață într-o casă unde petrecea
ceva timp și apoi pleca. Omar (Allah să fie mulțumit de el!) a fost curios și l-a urmărit cu intenția de
a afla ce face Abu Bakr în acea casa. Așadar,
într-o zi , după ce Abu Bakr a părăsit casa, Omar a intrat în acea
locuință unde a găsit o bătrână oarbă.
Fiind întrebată despre cel care vine în fiecare dimineață, bătrâna a spus că nu îl cunoaște, dar acel bărbat vine și face curățenie și îi
pregătește pâinea. Omar i-a spus femeii că acela nu este altul decât
conducătorul credincioșilor, califul Abu
Bakr Siddiq și a repetat două ori: "Nu te voi întrece (în fapte
bune) niciodată Abu Bakr!"
Prin urmare, intenția de a
afla situația unor oameni care au nevoie de ajutor nu este considerată
iscodire, deoarece prin aceste informații sunt dezvăluite diverse cazuri sociale
și pot fi ajutate persoanele respective.
"...şi nu vă
ponegriţi ..."- وَلَا يَغْتَب - verbul يَغْتَب provine de la rădăcina ghibah, care înseamnă absență, iar يَغْتَب înseamnă a vorbi despre o persoană în
absența acesteia. Acest lucru se numește bârfă,
așa cum profetul Muhammed a spus într-un hadis: „S-a relatat de către Abu Hurayrah (Allah să fie mulțumit de el!) că Mesagerul lui
Allah (ﷺ) a spus: ”Știți voi ce este
gheebah (bârfa)?” Ei au
spus:”Allah si Mesagerul Sau știu mai bine.” El a spus:”Să vorbești despre fratele tau ceva care îi
displace (să se vorbească despre el). Cineva
a întrebat:”Si dacă este adevărat ceea ce am spus despre fratele meu?”.
Profetul (ﷺ) a raspuns:”Dacă este adevărat ceea ce ai menționat despre el,
atunci cu siguranță l-ai bârfit. Si dacă nu este adevărat ceea ce ai spus,
atunci l-ai calomniat.” [Muslim, Ahmad]
Păcatul de a iscodi și a bârfi se finalizează în
acțiunea următoare: Oare voieşte vreunul dintre voi să mănânce carnea fratelui său
mort?
Allah ﷻ asemuiește păcatul de a bârfi cu consumul de
carne al unui frate mort; doar gândul la consumul cărnii unui cadavru provoacă
o silă imensă, prin urmare Allah ﷻ spune
în continuare să fim cu frică și să nu bârfim: Şi fiţi cu frică de Allah,
fiindcă Allah este Iertător şi Îndurător [Tawwab, Rahim].
Un credincios nu are voie să aibă bănuieli distructive care să îl împingă către păcate, nu are voie să iscodească o altă persoană pentru a afla secretele sau păcatele acesteia și a le scoate intenționat în evidență în fața oamenilor, nu are voie să bârfească.
Allah este Iertător şi Îndurător [Tawwab, Rahim] - acest final de verset trebuie să ne aducă aminte de căință, căci Allah ﷻ nu poate fi
Îndurător sau Iertător cu o persoană căreia nu îi pare rău pentru faptele rele
și păcatele săvârșite sau căreia nici prin minte nu i-a trecut că ar trebui să
se căiască și să se îndepărteze de acele păcate.
Exegeza CoranuluiProfesor Demirel Gemaledin Transcriere audio non-textuală și
editare textCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu