Surat Al-Baqara 2:275


RIBA (dobânda)

- partea I - 
Reglementarea situației sociale și financiare între oameni - interzicerea ribei


Bismillahir  Rahmanir Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg  pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!  

275. "Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan și această [pedeapsă] pentru că ei zic: "Și negustoria e ca și camăta", în vreme ce Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta. Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte și lucrul lor este la Allah [pentru judecată], dar cei care o fac mai departe, aceia vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic."

Conform terminologiei islamice "dobânda" înseamnă a obține un anumit profit fără a depune efort sau fără a presta o activitate în schimbul său. Dobânda este condiţia de bază pentru care băncile și cămătarii împrumută bani pentru un anumit interval de timp. Riba (dobânda, camăta - câștigul din bani nemunciți) se practica și nu era interzisă în vremea islamului timpuriu. Allah subhanahu wa ta'ala a pogorât aceste versete pentru a pune capăt acestui tip de tranzacții și a interzis cu desăvârșire practicarea acestor împrumuturi cu dobândă, indiferent dacă ele au loc între oameni (cu caracter de datorii) sau între oameni și instituțiile financiare (bănci, birouri de credite - așa cum se practică în zilele noastre).

Împrumutul între oameni

Când se transformă datoriile în riba?

Exemplu: O persoană împrumută o sumă de bani altei persoane pentru un anumit interval de timp. La sfârșitul intervalului de timp stabilit de comun acord între cele două persoane - creditor (cel care a acordat împrumutul) și debitor (cel care trebuie să restituie împrumutul) - debitorul nu are posibilitatea să restituie banii. Creditorul îl condiționează: să restituie împrumutul pe loc fără nici un plus peste valoarea totală inițială sau să plătească o sumă mai mare în schimbul prelungirii termenului de restituire a sumei de bani împrumutate. Suma de bani adăugată sumei inițiale pentru prelungirea termenului de restituire se numește riba (dobândă), iar păcatul săvârșit parvine, în egală măsură, atât creditorului, cât și debitorului.

De asemenea, Zayd ibn Aslami a descris acest aspect astfel: Riba în Al-Jahiliyyah era când un om dădea un credit unui om pentru un interval de timp. Când venea scadenţa, el (creditorul) spunea: «Îmi plătești acum (banii pe care mi-i datorezi) sau îmi dai mai mulţi (bani)» Dacă omul (debitorul) plătea, el îi lua (banii). Dacă nu, el (creditorul) creștea datoria pe care trebuia să i-o dea (debitorul) și mărea intervalul de timp (în care debitorul putea să-și achite datoria).”

Învățații musulmani au spus referitor la acest tip de tranzacții că acel surplus de bani „este adaosul, la suma împrumutată, care se plătește creditorului în schimbul așteptării sale, reprezentând o condiţie pentru credit, iar din punct de vedere tehnic este același lucru ca și dobânda.” În cazul în care debitorul dorește să ofere un cadou sau o sumă de bani în plus la sfârșitul creditului, în semn de mulțumire față de cel care l-a ajutat și l-a împrumutat atunci când a avut nevoie (fără ca acest lucru să fi fost stabilit dinainte), atunci nu se consideră a fi riba și este permis, deoarece intenția creditorului nu a fost aceea de a obține un cadou sau bani în plus de la debitor.

Există un precedent în Viața Profetului صلى الله عليه وسلم , drept mărturie că acest lucru nu este interzis: "Eu am mers la Profet în timp ce el era în moschee. După ce Profetul mi-a spus să mă rog două rakat, el mi-a dat creditul pe care mi-l datora și mi-a mai dat în plus o sumă (de bani).” Relatat de Jabir bin Abdullah

Împrumutul de la Instituțiile financiare

În cazul împrumuturilor (creditelor) de la instituțiile financiare (bănci, birouri de credite - o practică des întâlnită în zilele noastre), rata creditului are o dobândă anuală clar stabilită într-un contract asupra căruia ambele părți (atât creditorul, cât și debitorul) cad de comun acord încă de la început. Imamul Abu Bakr Hassas al-Razi a descris această practică ca fiind „acel tip de credit unde sunt stabilite în avans intervalul de timp în care se poate achita (creditul) și o sumă care se dă în plus pe lângă banii împrumutaţi”

Exemplu: Când o persoană dorește să cumpere o casă, o mașină sau un alt bun pe care îl consideră necesar și nu are bani îndeajuns, aceasta apelează la o bancă pentru împrumut. Creditorul îi acordă acest împrumut debitorului, cu posibilitatea returnării în rate pe o anumită perioadă de timp (cinci sau zece ani, de exemplu), întocmind un contract în care ambele părți sunt de acord asupra condițiilor de returnare a împrumutului, condiția de bază fiind dobânda anuală.

În rate sau cu banii cash?

În cazul cumpărării unui bun necesar în rate, trebuie menționat faptul că nu intră în categoria de riba acel bun pentru care se plătește o sumă mai mare la plata în rate, decât s-ar fi plătit în cazul în care el ar fi fost achiziționat cu banii cash.

Este permis cardul de credit?

Cu toții avem cunoștință despre acele carduri de credit pentru cumpărături și mulți dintre noi, probabil, le folosim. Deși aceste carduri nu intră în sfera lucrurilor interzise, trebuie să avem grijă la un aspect foarte important: atât timp cât acest card de credit este folosit la cumpărarea de bunuri diverse în rate fără dobândă (regăsite în ofertele promoționale ale comercianților) fără a întârzia plata ratei lunare, nu intervine nici un risc de riba. Însă, în cazul în care debitorul întârzie plata, creditorul va aplica o taxă în plus pentru plăți târzii sau neefectuate, care se numește taxă penalizatoare și care nu reprezintă altceva decât riba.

Cadoul, banii și riba

 În cazul în care o persoană a fost mulțumită de prestarea unui anumit serviciu și dorește să ofere un cadou sau o sumă de bani în plus față de prețul cerut de prestatorul de servicii, acest lucru este permis și nu este considerat riba; dacă banii sau cadoul constituie un motiv pentru obținerea unui împrumut sau diverse servicii, se consideră a fi riba și este total interzis.

   Credit special pentru casă

  Referitor la cumpărarea unui bun absolut vital, prin credit la o Bancă sau la stat, cu plata în rate și o dobândă mică, s-a permis o excepție, prin hotărârea Consiliul European pentru Fatwa și Cercetare, pentru achiziționarea unei case. Astfel, s-a permis unei familii musulmane să cumpere o casă prin acest tip de credit, însă permisiunea nefiind lipsită de o serie de condiții stricte, dintre care enumerăm câteva dintre cele mai importante:

să nu fie proprietar al vreunui imobil și să nu fi deținut în trecut o altă casă;

 să nu aibă posibilitate financiară pentru a achiziționa un imobil;

să cumpere strictul necesar (de exemplu, în cazul în care familiei îi este de ajuns un apartament cu două, trei sau patru camere, acesta nu va fi creditat să cumpere o vilă).

   Întreținerea din camătă  

  Versetul îi condamnă pe cei care practică riba, spunând că: "Cei care mănâncă din camătă nu se vor ridica [în Ziua de Apoi] decât așa cum se poticnește cel atins de Șeitan..." - prin urmare, aceștia nu vor avea răsplată nici în această lume, nici în Ziua de Apoi - ei vor pierde îndrumarea lui Allah subhanahu wa ta'ala în această lume, iar în Ziua de Apoi vor suporta chinurile focului.

Poruncile Divine obligă oamenii la câștiguri halal (permise), iar expresia metaforică ”Cei care mănâncă din camătă" este modalitatea prin care Allah subhanahu wa ta'ala exprimă modul de folosire al banilor obținuți din camătă. De asemenea, metafora "cel atins de Șeitan" înseamnă omul care a practicat și a "mâncat" din riba în această lume, va fi atât de îngrozit în Ziua de Apoi de felul cum Allah îl va învia, încât el va avea un comportament haotic asemeni unuia care nu are mintea lucidă.

 Motivul și explicația celor care practică riba

”Și negustoria e ca și camăta",... - prin această comparație aceștia așează riba și comerțul la nivel de egalitate: ori că au cumpărat un lucru cu un preț, apoi l-au vândut mai scump, ori dacă au dat sau au returnat un împrumut cu dobândă. Lucrurile nu stau nicidecum așa și există un lucru clar, bineștiut și consimțit în unanimitate de savanții musulmani: orice formă de comerț implică unele riscuri, însă riba nu implică nici un risc deoarece suma de bani împrumutată cu dobândă îi va parveni, sub o formă sau alta, creditorului (de exemplu, dacă debitorul nu va avea bani la data scadenței, creditorul își va recupera banii prin vânzarea casei, mașinii datornicului sau oricărui bun aflat în posesia acestuia). Prin urmare, aceste câștiguri sigure sunt interzise, de aceea Allah subhanahu wa ta'ala spune că negustoria nu este precum camăta: "Allah a îngăduit negoțul, dar El a oprit camăta." În momentul în care acest verset a fost pogorât, orice împrumut cu dobândă a fost interzis, astfel că cei care nu au știut până atunci că acest lucru este haram, însă aveau bani împrumutați cu dobândă, erau obligați să primească înapoi doar suma pe care au împrumutat-o, iar pentru ascultarea Poruncii Divine, Allah Preaînaltul le promite răsplată - iertarea: ”Cei cărora le vine povață de la Domnul lor și se opresc, aceia au [iertare] pentru ceea ce au făcut mai înainte, însă celor care vor continua să practice riba și după ce au aflat că acest lucru este haram, vor pierde toate binecuvântările divine în această lume, iar în Ziua de Apoi "vor fi oaspeții Focului și ei în el vor rămâne veșnic."

Notă: versetul de față se referă strict la cei care împrumutau bani cu dobândă (nu și la cei care plăteau dobânda pentru banii împrumutați), deoarece, la fel ca și alcoolul, riba a fost interzisă în mai multe etape, astfel că vom descoperi treptat, în versetele din Sfântul Coran (și relatările profetice), că legiferarea se va aplica nu doar acelora care dau bani cu dobândă, ci tuturor celor care iau, care îndrumă și scriu. Profetul Muhammed صلى الله عليه وسلم a spus: „Allah îi va blestema pe cei care scot profit din riba (cămătărie), pe cei care o propun, pe cei care o scriu (într-un contract) și pe cei care o confirmă. El a spus: «Aceștia au același păcat!»" (Muslim)


Exegeza Coranului 

Profesor Demirel Gemaledin



Transcriere audio non-textuală și editare text
Camelia Hejou

Comentarii