Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea
și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra
companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în
Ziua de Apoi!
زُيِّنَ
لِلَّذِينَ كَفَرُوا الْحَيَاةُ الدُّنْيَا وَيَسْخَرُونَ مِنَ الَّذِينَ آمَنُوا
ۘ وَالَّذِينَ اتَّقَوْا فَوْقَهُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ ۗ وَاللَّهُ يَرْزُقُ
مَنْ يَشَاءُ بِغَيْرِ حِسَابٍ
212. Împodobită le
este celor care nu cred viaţa pământească şi-i iau în derâdere pe cei care
cred. Însă cei care se tem [de Allah] fi-vor mai presus decât ei în Ziua
Învierii. Şi Allah împarte harul Său celor pe care El îi vrea, fără măsură.
Viața
din această lume trecătoare este plină de ispite și frumuseți amăgitoare, în
special pentru cei care nu cred și care îi iau în derâdere pe credincioși,
batjocorindu-i prin vorbe, fapte sau alte metode josnice. Însă Allah Subhanahu
wa Ta'ala îi liniștește și îi asigură pe cei care cred și se tem de El
că vor fi mai presus, în Ziua de Apoi, decât cei care i-au disprețuit, fiind
răsplătiți pentru credința și răbdarea cu care au îndurat toate nedreptățile.
Conceptul
de Rizq (înzestrarea) nu are un echivalent direct în limba
română, dar poate fi definit drept totalitatea resurselor necesare omului în
această lume: hrană, apă, îmbrăcăminte, aer, cunoaștere și multe altele. Toate
acestea provin de la Allah Preaînaltul — Ar-Razzaq (Îndestulătorul,
Întreținătorul) — Cel care oferă cele necesare traiului tuturor creaturilor
Sale, indiferent de numărul lor. Conștientizarea acestui fapt îi oferă
credinciosului liniște sufletească și o încredere absolută în dreptatea și
înțelepciunea cu care El, Subhanahu wa Ta'ala, împarte rizq-ul.
„Și
Allah împarte harul Său celor pe care El îi vrea, fără măsură.”
Atunci
când Coranul menționează „harul” lui Allah, se referă adesea la binecuvântările
din această viață, în timp ce „răsplata” vizează, de regulă, Viața de Apoi.
Acest rizq nu este condiționat, iar Profetul Muhammed ﷺ
ne-a învățat că el este stabilit pentru fiecare om încă înainte de naștere.
Abdullah
ibn Mas’ud a transmis în acest sens: Mesagerul lui Allah ﷺ))a spus: „Într-adevăr, fiecare
dintre voi este zămislit în pântecele mamei sale timp de patruzeci de zile,
apoi devine un Alaqah (cheag de sânge) pentru încă patruzeci de zile, iar
ulterior un Mudghah (o bucată de carne) pentru alte patruzeci de zile. Atunci,
Allah trimite un înger să sufle în el duhul (Ruh). Îngerul primește porunca de
a consemna patru lucruri: mijloacele de trai (rizq), durata vieții, faptele
sale și dacă va fi dintre cei nenorociți sau dintre cei binecuvântați.” (Sahih
Muslim)
Această
rânduială nu înseamnă că omul trebuie să renunțe la efort. De exemplu, cel
sărac nu trebuie să stagneze sub pretextul destinului; dimpotrivă, tocmai
faptul că nu cunoaștem înțelepciunea divină din spatele împărțirii rizq-ului ne
determină să depunem efort maxim în căutarea lui.
Pronumele
personal „El”, scris cu literă mare în acest verset, Îl reprezintă pe Allah —
adică El Preaînaltul sporește rizq-ul omului atât cât dorește. Însă, dacă
acest pronume ar fi fost scris cu literă mică, l-ar fi reprezentat pe omul
care, dacă dorește să îi ceară ceva lui Allah și depune efort în acest sens,
poate primi, după Voia Lui, sporirea rizq-ului, fiindcă Allah este Al-Ghani —
Cel Bogat, Lipsit de orice nevoie.
În
concluzie, trebuie reținute următoarele aspecte esențiale:
- Omul nu va părăsi această lume până când nu își va consuma întregul rizq rânduit;
- Efortul pe calea lui Allah este necesar pentru obținerea acestuia, deoarece nu deținem cunoașterea planului divin;
- Credinciosul nu trebuie să privească cu invidie către rizq-ul celorlalți;
- Nimeni, oricât s-ar strădui, nu poate fura sau însuși rizq-ul destinat altcuiva.
·
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu