Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de
Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este
Cuvântul lui Allah Preaînaltul și cel mai bun exemplu este cel al Profetului
Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în
credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile
Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai bun decât ceea ce este
mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla și nimeni nu
se va putea împotrivi.
Spune Allah în Sfântul Coran pogorât:
„Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de
suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători, ~ Care, dacă s-a abătut
asupra lor vreo nenorocire, spun: «Noi suntem ai lui Allah şi noi la El ne
întoarcem». ~ Aceia sunt cei peste care se pogoară binecuvântarea Domnului lor
şi îndurarea Lui și aceia sunt cei călăuziţi.” (Al
Baqara:155-157)
Oare de ce omul este supus încercărilor în această
viață? Oare încercarea este un lucru rău?
Allah subhanahu wa ta'ala dorește să ne supună încercărilor pentru binele nostru, pentru ca noi să ne
educăm, să ne ridicăm la cel mai înalt nivel pe treptele credinței, să ne
pregătim pentru o viață mult mai bună - Viața de Apoi. Astfel, aflăm că
încercarea este bună dacă omul reușește să treacă cu bine de ea, dar se
transformă în ceva rău dacă omul nu reușește să treacă cu bine acest examen.
S-au abătut multe nenorociri asupra acestui popor islamic
în momentul în care membrii comunității s-au îndepărtat de credință, de calea
lui Allah subhanahu wa ta'ala. Încercările se strecoară printre membrii acestei
comunități din cauza persoanelor care au intenții rele și păreri greșite despre
islam, despre principiile islamice și despre musulmani în general. De ce se
întâmplă acest lucru este lesne de înțeles, însă este greu de înțeles de ce
musulmanii au dat și dau dovadă de înțelegere și interpretare greșită a
islamului. Prin urmare, versetul cu care am început predica este semnificativ
pentru această situație și ne transmite că islamul este un întreg împărțit în
două jumătăți: o jumătate din islam reprezintă răbdarea, iar
cealaltă jumătate reprezintă mulțumirea. Profetul Muhammed ﷺ a spus în acest sens: "Cât
de minunată este situaţia unui credincios: există un bine pentru el în orice şi
acest lucru i se aplică doar credinciosului. Dacă i se întâmplă un bine, îi
mulţumeşte lui Allah şi aceasta este un bine pentru el, iar dacă i se întâmplă
un rău, îl îndură cu răbdare şi aceasta este mai bine pentru el.” (Muslim)
Oamenii ar trebui să cultive această răbdare în inima lor,
să aibă grijă de ea și să încerce să fie într-atât de responsabili, încât să
urce această răbdare pe cele mai înalte culmi.
Răbdarea este o binecuvântare, educă omul și îl ridică la loc de
cinste și va fi răsplătită: „Iar acela care rabdă şi iartă [să ştie că] acesta
este unul dintre lucrurile înalte.” (Coran, 42:43)
„Nu este o binecuvântare mai mare ca răbdarea.” (Bukhari şi
Muslim)
„... Cei răbdători vor primi răsplata lor fără
măsură!” (Coran 39:10)
Răbdarea, puterea și convingerea sunt trei dintre
trăsăturile unui bun conducător, iar Mesagerii lui Allah subhanahu wa ta'ala au
fost binecuvântați cu ele și astfel au izbândit în importanta lor
misiune.
„O, voi cei care credeţi! Fiţi răbdători şi
îndemnaţi la răbdare, luptaţi statornic şi fiţi cu frică de Allah, pentru ca să
aveţi parte de izbândă.” (Coran 3:200)
Omul trebuie să fie răbdător:
- în
supunerea față de Allah Preaînaltul și împlinirea actelor de adorare până în
Ziua în care se va întâlni cu Creatorul său;
- în
evitarea faptelor rele și a tuturor lucrurilor ce conduc către păcat: „Şi
fii răbdător împreună cu aceia care-L cheamă pe Domnul lor dimineaţa şi seara,
dorind Faţa Sa ! Şi nu întoarce ochii tăi [pentru alţii] de la ei, râvnind la
podoaba vieţii din această lume şi nu te supune aceluia căruia i-am făcut inima
nepăsătoare faţă de pomenirea Noastră, care urmează poftei sale şi ale cărui
fapte sunt în deşert.” (Coran 18:28)
- în fața
destinului și a greutăților lumești:
Allah Cel Glorios a spus: "Nu
am altă răsplată mai bună decât Paradisul pentru un slujitor credincios al Meu
care este răbdător și resemnat, atunci când când îi iau unul dintre cele mai
iubite lucruri ale sale din această lume." (Bukhari)
Tristețea nu este un lucru ieșit din comun, ci este un
sentiment natural. Profetul Muhammed ﷺ
s-a întristat și a plâns când Allah subhanahu wa ta'ala l-a luat la El Preaînaltul
pe Ibrahim, cel de-al treilea fiu al său. Companionii (Allah să fie mulțumit de
ei!) nu s-au așteptat să îl vadă pe Profet ﷺ
cu lacrimi pe obraji și l-au întrebat: O, Profet al lui Allah,
plângi? Iar Profetul Muhammed ﷺ le-a răspuns: "Sufletul
îl jeleşte şi ochiul varsă lacrimi, dar nu este potrivit să spunem cuvinte care
ar putea să-i displacă Domnului nostru, Creatorului şi Susţinătorului
nostru.”
Aceasta este răbdarea în fața destinului, cea mai
grea încercare la care poate fi supus un om și pentru care Allah a promis mare
răsplată: “Când copilul unui slujitor moare, Allah le spune
îngerilor: "Ați luat viața copilului slujitorului Meu? Ei răspund:
"Da." Allah spune: "Ce a spus slujitorul Meu?" Ei spun:
"El Te-a lăudat și a spus: "Lui Allah îi aparținem și la Allah ne
întoarcem.” Allah spune: "Construiți o casa pentru slujitorul Meu în
Paradis și numiți-o Casa Laudei.” (At-Tirmizi)
Răbdarea este pomenită în Coran de peste nouăzeci de
ori. Oare de ce a vorbit Allah Preaînaltul atât de mult despre răbdare? Allah
subhanahu wa ta'ala a insistat asupra răbdării datorită locului deosebit de
important pe care îl ocupă în viața musulmanului și ale cărei roade sunt o
inimă sinceră și un caracter puternic.
Lucrurile
care ne vor ajuta să dobândim rabdarea:
- teama de
Allah ﷻ;
- rușinea
față de Allah subhanahu wa ta'ala;
- credința
în destin, cu bine sau rău, așa cum Zayn al-Abidin a rezumat: "Mulțumirea
cu destinul care este mai puțin potrivit pentru tine înseamnă de fapt
autenticitatea credinței." Dacă un om vrea să afle cât de
mulțumit este de credința sa, să privească la destinul pe care i l-a dat
Allah subhanahu wa ta'ala.
- dorința
de iertare a păcatelor;
-
exercițiul - prin citirea și punerea în practică a Coranului,
citind viața și urmând exemplului profetului Muhammed ﷺ și a companionilor săi (Allah să fie mulțumit de ei!).
O LECȚIE
DESPRE RĂBDARE
Umm Suleim
Al-Ansariah
Un exemplu rar al credinței și al punerii în
practică a islamului, atât în trecut, cât și pentru prezent, este Umm
Suleim Al-Ansariah (Allah să fie mulţumit de ea!). De asemenea, ea mai
este numită și Ramisa’, Sahlah şi Ramlah.
Umm Suleim a provenit dintr-o familie ilustră şi a
sacrificat totul pentru islam. Fiul ei a fost faimosul companion Anas
bin Malik (Allah să fie mulţumit de el!) şi fratele ei a fost eminentul
companion Haram bin Malhan (Allah să fie mulţumit de el!).
Prima căsătorie a fost nefericită din cauza convertirii ei
la islam. Soţul ei, Malik bin Nadhar, a făcut tot posibilul s-o determine să-şi
abandoneze noua ei religie, dar a eşuat. În cele mai grele împrejurări, ea și-a
convins fiul, Anas (Allah să fie mulţumit de el!), să se convertească la islam,
și până la urmă a fost răsplătită, căci Anas a devenit musulman.
A rămas fermă, răbdătoare şi calmă în încercările violente
ale soțului său de a o determina să renunțe la islam și i-a spus acestuia că
islamul este o comoară pentru toate timpurile și o lumină ce-i lumina
sufletul. În cele din urmă soţul ei a părăsit-o şi a emigrat în Levant, unde a
fost ucis. După uciderea soţului ei în Levant, şi-a încredinţat fiul, Anas
(Allah să fie mulţumit de el!) în slujba Profetului ﷺ,
iar Anas (Allah să fie mulţumit de el!) a trăit următorii zece ani din viaţă în
slujba lui. Mulți dintre fiii săi au devenit savanţi, iar după moartea sa a
moştenit grădinile Paradisului.
Un tânăr din Medina numit Abu Talhah, care nu se
convertise încă la islam, ştia că Umm Suleim (Allah să fie mulţumit de
ea!) era văduvă și auzise de calitățile ei, astfel că i-a trimis o cerere în
căsătorie. Ea i-a răspuns că nu era posibil, pentru că era musulmană, iar el
era un necredincios. Când el a insistat, ea l-a întrebat dacă s-a gândit
vreodată cum ar putea idolii sau lucrurile pe care le venera să-i rezolve
problemele, când ele însele erau neputincioase. Când Abu Talhah a auzit aceste
argumente, nu a avut nici un răspuns. O propunere din partea unui om de
seama lui nu putea fi refuzată, dar ea era dedicată islamului. Abu Talhah a
întrebat-o dacă s-ar căsători cu el dacă devine musulman. Ea a acceptat și a spus
că Mahrul (dota, zestrea) pentru ea va fi acceptarea islamului. Sabit bin Aslam
Bennani, faimosul învăţat şi succesor spune că acesta era un Mahr
excelent şi unic în istoria islamului. Din această
iubire binecuvântată s-a născut ‘Umeir. După un timp ‘Umeir s-a îmbolnăvit şi
într-o noapte temperatura lui a crescut foarte mult şi a murit. Umm Suleim
(Allah să fie mulţumit de ea!) a dat dovadă de o răbdare şi un autocontrol
exemplar. Ea nu a anunţat pe nimeni şi nici nu a ţipat ori a strigat de durere.
Când soțul ei s-a întors acasă și a întrebat-o cum era copilul, ea i-a spus că
era mai bine decât înainte și că niciodată nu l-a văzut mai liniștit. Au
mâncat și s-au odihnit. Dimineața ea l-a întrebat: dacă o persoană
i-a încredinţat ceva cuiva, apoi vine să-l recupereze, ar trebui ca acel cineva
să-l înapoieze? El a răspuns afirmativ. Apoi l-a condus în camera în care
era fiul lor și i-a spus că Allah PreaÎnaltul le luase înapoi fiul pe
care El îl lăsase în grija lor. Apoi au plecat la Profet ﷺ și i-au povestit cele întâmplate. Profetul Muhammedﷺ s-a rugat pentru ei și le-a spus că în
curând vor avea un fiu, fiindcă ea rămăsese însărcinată în noaptea aceea.
Curând ei au avut un alt fiu. Profetul ﷺ
s-a rugat ca Allah Preaînaltul să-i dea prosperitate, a înmuiat o bucăţică de
curmală şi a dat-o nou-născutului pe care l-a numit ’Abdullah. Din mila lui
Allah Preaînaltul, când el a crescut şi s-a căsătorit, a avut nouă fii şi toţi
au fost memoratori ai Qur’anului.
Umm Suleim (Allah să fie mulţumit de ea!) a auzit direct
de la Profet ﷺ de vestea cea
fericită a Paradisului ce o aştepta după această viaţă pe pământ. Profetul
Muhammed ﷺ a spus: „Când am
intrat în Paradis, am auzit paşii cuiva – Mi s-a explicat că era Ghamisa bint
Malhan.”
Transcriere audio non-textuală Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu