Maqasid Al-Sharia

 

Onoarea umană

                                                                             - partea I -

          Bismillahi Rahman Rahim!

         Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!   

        Avem mare nevoie să înțelegem cât de ușor este islamul, de ce a venit această religie şi care sunt scopurile lui Allah Preaînaltul prin trimiterea acestei religii. Atât islamul, cât şi celelalte religii precedente, se bazează pe valoarea omului şi onoarea cu care Allah Preaînaltul l-a înzestrat pe acesta, sub o formă cât se poate de clară şi convingătoare, aşa cum Însuși Allah ne transmite prin intermediul Sfântului Coran : "Noi l-am înnobilat pe fiii lui Adam, şi i-am pus pe ei pe pământ şi în ceruri, şi l-eam dăruit  din alimente tot ceea ce au dorit", şi nu spune Allah că i-a înnobilat pe bărbați sau femei, pe bogați sau săraci, pe cel alb, fără de cel negru, şi pe cel liber, fără de cel ce este sclav, ci pe "fiii lui Adam", pe toți oamenii, pe toți cei care dețin această caracteristică umană, şi acest lucru este considerat a fi cercul comun al întregii specii umane.

      În urmă cu mai bine de 1400 de ani, atunci când s-a pogorât Coranul, deşi cuvântul acestuia reprezenta o curiozitate, încetul cu încetul el a reușit să stabilească bazele unei civilizații umane. Până la acel moment, onoarea umană nu era clar definită şi nu era a celor care dețineau un rang social mai înalt decât ceilalți, nu era a femeilor sau bărbaților, adevărata onoare şi semnificația acesteia nu era pe deplin cunoscută, însă atunci când versetul coranic a fost pogorât, toate aceste incertitudini au luat sfârșit.

Onoarea umană despre care vorbește islamul nu a fost cunoscută în religiile de dinainte, cel mai probabil despre onoarea umană a început să se vorbească abia acum 100 de ani. Coranul a vorbit despre onoarea umană în urmă cu peste 1400 de ani, iar aceasta reprezenta încă de pe atunci una dintre bazele islamului în care trebuie să creadă orice credincios.

       Creștinismul nu consideră onoarea umană ca o bază a credinței, aceasta fiind interpretată sub o cu totul altă formă - chiar contradictorie islamului putem spune, şi anume că la baza omenirii se află o greșeală, că omul a fost trimis pe pământ din cauza unui păcat şi drept urmare, acest om trebuie să se curețe continuu la biserică, iar când se naște un copil, primul lucru pe care trebuie să îl facă un creștin pentru a curăța acea "greșeală, păcat" este spălarea rituală cunoscută sub numele de "botez", prin împlinirea căreia omul se consideră curățat de acel păcat, astfel că toate acele chinuri prin care a trecut Isus (pacea lui Allah fie asupra lui!) înainte de a fi ridicat în ceruri au fost interpretate sub  formă de jertfă pentru şi în numele omenirii.

      Această onoare umană nu este o înzestrare a omenirii doar pentru o nație anume, aşa cum consideră unele popoare, onoarea umană nu este ceva care să fie susținută doar de un popor anume, dimpotrivă, încă de la începuturi islamul a spus că onoarea umană a fost oferită şi împărțită egal pentru toţi oamenii, şi acest lucru ar trebui să constituie baza tuturor ideologiilor, mai ales în acest secol în care există o adevărată problemă în înțelegerea acestui lucru.

În urmă cu două săptămâni, citind un studiu de cercetare al unui gânditor de origine saudit - dr.Naif Orban, specializat şi în neurochirurgie, filosofie, psihologie, actualmente locuitor al Marii Britanii, am găsit descrise anumite caracteristici umane pe care acesta le-a extras în urma studiului in care se punea întrebarea: "Omul are nevoie de libertate sau de onoare?"

       Gândirea vestică este de părere că omul trebuie să aibă libertate de alegere. Aceste libertăți pe care le întâlnim în ziua de astăzi (acest liberalism, democrația sub forma cunoscută în zilele noastre), laice sau mai puțin laice, nu duc către libertatea de alegere, ci duc către onoarea omului. De cele mai multe ori, libertatea nu este un motiv de a face egalitate între oameni, nu se poate obține o egalitate pentru toți oamenii, şi putem observa acest lucru în jurul marilor capitale super dezvoltate, unde întâlnim cartiere foarte slab dezvoltate, cu oameni săraci, astfel că democrația nu a făcut decât ca aceste minorități să rămână conduse de către majorități, deși ambele au drepturi şi obligații în egală măsură.

Așadar, această onoare cu care a venit islamul are o relevanță deosebită pe care o întâlnim descrisă în Coran de foarte multe ori, de exemplu, în sura Al Baqara, versetul 30: Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi ție îți aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfințenie ?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiți!”

       Allah subhanahu wa taala a desemnat omul urmaş al Său pe pământ, i-a acordat acest statut deosebit, această onoare, nu l-a făcut să fie un om josnic şi păcătos, un om care tot timpul trebuie să "încerce" a scăpa de păcate, dimpotrivă, i-a oferit posibilitatea de a a-L adora pe El, de a construi binele, şi aceasta este valoarea sa pe pământ (egalitatea, dreptatea, libertatea şi toate celelalte lucruri onorabile care fac parte din etică).

Omul a fost trimis pe pământ pentru a scoate la iveală dreptatea şi adevăratele frumuseți ale lui Allah.

Prin anul 1985, la Universitatea unde predau şi eu, aveam un profesor (Jifri Land ), doctor în matematică, un mare savant american creştin căruia, la un moment dat, i s-a dat un Coran pe care nu l-a citit imediat, ci l-a așezat în bibliotecă printre alte cărți. După o perioadă de timp s-a hotărât să citească Coranul. Când a ajuns la versetul mai sus menționat, în care Allah spune că va pune un urmaș dintre oameni pe pământ, s-a produs o schimbare majoră în gândirea lui, care l-a făcut să conștientizeze că acest Coran nu este o carte oarecare, ci este o carte Divină. El a terminat de citit tot Coranul şi a îmbrățișat islamul. Prin urmare, indiferent de ce s-ar spune, omul a fost creat cu onoare, mai mult decât atât, Allah Preaînaltul a poruncit îngerilor - cele mai deosebite şi pure creații ale Sale, să se prosterneze în fața lui Adam, primul om creat de Dumnezeu din lut.

      În secolul al XII-lea după Isus (oacea lui Allah fie asupra sa!), în centrul Europei, undeva prin Italia, a apărut o grupare religioasă care s-a autointitulat "Umaniştii" şi al cărei motto era: "Şi Noi l-am onorat pe om", extras din Coran. Încă de la apariție aceștia au fost hărțuiți de Vatican. Această idee de umanism nu a intrat în Europa decât pe la începutul secolului al XV-lea, cu o pauză de câteva secole, când, prin secolul al XVIII-lea, revenea în prim plan această noțiune de umanism (şi anume că omul este în centrul Universului). Tot în acest secol, unele grupuri de savanți au început să susțină ideea că omul este un urmaș al maimuței, că omul nu are ce căuta în centrul universului şi că acesta nu are nicio valoare în fața câştigului material.

       Revenind la caracteristicile libertății şi onoarei umane, din punctul meu de vedere (prof.Masfir Al-Qahtani), toate versetele în care Allah ne vorbește despre soare, lună, zi, noapte, munți, stele etc, ne arată că acestea fost puse în slujba omului, prin urmare, au fost create sub nivelul voinței omului pentru a răspunde la chemarea acestuia. În capitolul Al Luqman şi Al Jathiya, Allah spune că a creat cerul, pământul şi tot ceea ce se află între ele, pentru a fi în slujba omului, pentru ca acesta să se poată poată folosi de ele, construind astfel binele.

       Oare cum poate omul să dezvolte şi să transforme toate aceste puteri imense din univers, precum munții sau oceanele, sau pe cele foarte îndepărtate, precum stelele, soarele şi luna, şi cum să se poată folosi de ele decât numai prin puterea minții? Astfel, Allah i-a dat omului putere intelectuală pentru a putea transforma toate lucrurile ce se află în acest univers şi a le pune în slujba sa, pentru ajutorul acestuia, ca şi cum omul este cu mult mai înalt decât tot ceea ce se află în acest univers. Pentru această onoare a omului, Allah a trimis cărți divine, Profeți şi Trimişi, toate acestea pentru ca omul să nu greșească şi să nu uite, pentru ca el să fie dintre cei care avertizează şi cheamă la adevăr. Tot Allah l-a onorat pe om când i-a dăruit acestuia credință, căci omul fără de credință nu are nicio valoare, şi când vorbesc despre credință, vorbesc despre acea hrană a sufletului, deoarece, aşa cum există alimente de care corpul omului are nevoie (hrană şi apă), la fel există un aliment al minții care se numește intelect şi unul al sufletului care se numește credință. 

        Omul are mare nevoie de credință, iar credința este hrana sufletului. Toți cei care s-au declarat atei şi au spus că nu cred în metafizică - în ceea ce nu se vede şi nu este palpabil - au ucis această hrană a sufletului. Dar şi aceştia, în cele din urmă, deși spun că nu există Dumnezeu, recunosc într-un fel sau altul existența Lui, spunând că există un fel de putere supranaturală care se manifestă asupra oamenilor şi a întregului Univers. Toate caracteristicile pe care le-am descris duc către un singur lucru - onoarea omului, iar această onoare o găsim doar în islam, însă acest lucru nu înseamnă că Allah a dăruit această cinste doar musulmanilor, fiindcă islamul este religia tuturor oamenilor, în orice societate şi perioadă de timp, prin urmare, această onoare a fost dăruită de Allah Preaînaltul tuturor oamenilor şi este un drept garantat al acestora.

Profesor universitar Masfir Al-Qahtani 

 Traducere  din limba arabă 

Profesor Demirel Gemaledin 

                                                                                                       Transcriere audio non-textuală și editare text

                                                                                                                                                                                   Camelia Hejou