%20(4).png)
Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed,
cel care a fost trimis ca o îndurare pentru toate lumile și cel ce va mijloci
în Ziua de Apoi, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel
mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa! Toate invențiile în
credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în
focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea
ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi
nimeni nu se va putea împotrivi.
Spune Allah Preaînaltul în Sfântul Coran pogorât: O, voi cei care
credeţi! Fiţi cu frică de Allah, aşa cum se cuvine să fie frica de El şi să nu
vă săvârşiţi din viaţă decât fiind musulmani! O, voi, oameni! Fiți cu frică de
Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură ființă şi a făcut din aceasta şi
pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [ființe] mulți bărbați şi
femei! Fiți cu frică de Allah în numele căruia vă conjurați [unii pe alții] și
[fiți cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor
peste voi [Raqib]!
În sura Al-Anfaal, versetul 26, spune Allah Preaînaltul: Aduceţi-vă aminte când voi eraţi puţini la număr, slabi şi oprimaţi pe pământ
şi vă temeaţi să nu vă răpună oamenii, însă El v-a dat adăpost şi v-a întărit
cu ajutorul Lui şi v-a îndestulat cu bunătăţi, pentru ca voi să fiţi
mulţumitori!
Capitolul Al-Anfaal a fost revelat cu ocazia bătăliei de la Badr, pe
17 Ramadan, anul 2 d.H. El a constituit un comentariu divin unic asupra acestei
confruntări. Allah subhanahu wa taala a vrut ca musulmanii să întemeieze o societate integră și
purificată, să se elibereze de orice urmă de dispreț și aroganță ce s-ar mai fi putut strecura în sufletele lor. Dorința lui Allah subhanahu wa taala este ca
oamenii să se întoarcă spre El, să ceară ajutor și să se supună Lui și Mesagerului
Său (ﷺ).
Vorbește Allah subhanahu wa taala în acest verset despre o zi în care demnitatea musulmanilor înaintași binecuvântați, onoarea lor și a islamului era deosebită. Ne putem aminti cu ușurință, mai ales în această perioadă a lunii Ramadan, despre confruntarea de la Badr, care a avut ca precedent planurile agresive ale quraișilor asupra credincioșilor musulmani. Situațiile crunte, hărțuielile, chinurile la care au fost supuși musulmanii de către necredincioșii quraiși și provocările au deschis calea unei confruntări majore între musulmani și politeiști. Confruntarea de la Badr vine să notifice în istoria islamului cum un grup mic de musulmani ajunge să înfrunte și să cucerească o mare armată de quraiși. Motivul acestei confruntări este unul cât se poate de simplu: la un moment dat, companionii Profetului (ﷺ) au vrut să își recâștige acele drepturi pe care le pierduseră din cauza faptului că au fost obligați să părăsească orașul Meka și să plece către Medina fără a avea voie să ia cu ei absolut nimic din lucrurile ce le aparțineau, lucuri ce se întorceau acum sub alte forme materiale cu caravanele ce veneau din Levant. Profetul ﷺ și companionii au vrut să-și recupereze aceste lucruri ce le aparțineau de drept și au ieșit în fața caravanelor doar pentru această dorință, nicidecum pentru a lupta, însă Allah subhanahu wa taala a făcut ca această expediție să se transforme într-o confruntare.
Câți musulmani nu trec prin situații la fel de grele în zilele
noastre încât sunt obligați să-și părăsească casele și locul natal?
Timp de treisprezece ani, în perioada mekană, musulmanilor nu le-a fost permis nici să se apere de agresiunile politeiștilor, darămite să lupte împotriva lor. Însă, acțiunile provocatoare au continuat și quraișii au început să-i amenințe pe musulmani că-i vor ucide în propria lor casă. Singurul lucru cu care le-a fost permis musulmanilor să riposteze împotriva agresiunilor venite din partea politeiștilor până la confruntarea de la Badr a fost credința și comportamentul, iar acest lucru i-a deranjat foarte mult pe quraișii din Meka. I s-a poruncit profetului Muhammed ﷺ să fie un exemplu pentru întreaga omenire în misiunea sa de propovăduire al mesajului Divin. Dacă privim la politica dusă de Profet (ﷺ) vedea educația deosebită a companionilor; în prima perioadă a islamului aceștia au conștientizat cu ajutorul Profetului (ﷺ) trei lucruri deosebit de importante:
Răbdarea - Profetul ﷺ i-a obișnuit să îndure orice cu răbdare, deși în perioada preislamică arabii erau cei care nu se stăpâneau la mânie, se enervau și ripostau imediat, însă Allah Preaînaltul, Profetul și credința i-a transformat în oameni răbdători;
Paradisul - Profetul (ﷺ) i-a legat pe aceștia de Ziua de Apoi, de mulțumirea lui Allah și de Paradis, nu le-a promis lucruri lumești, ci i-a îndemnat să fie răbdători și le-a spus că prin răbdare vor ajunge în Paradis. La Badr, profetul Muhammed le-a spus companionilor: ”Grăbiți-vă spre iertarea Domnului vostru și spre Raiul cel întins cât cerurile și pământul...” (3:133) Așa i-a legat Allah subhanahu wa taala și Profetul (ﷺ) pe musulmani de Paradis; spiritul pe care l-a inspirat oamenilor lui a fost oglindit limpede de curajul lui ‘Omair, un băiat de șaisprezece ani, care a aruncat niște curmale pe care le mânca, strigând: “Durează prea mult să mănânc aceste curmale și ele mă împiedică să ajung în Paradis”.
Popoarele anterioare - Profetul ﷺ i-a legat pe musulmani de popoarele anterioare, pentru ca ei să conștientizeze încă de la început că, mai devreme sau mai târziu, finalul fericit va aparține credincioșilor, dreptății și adevărului.
Astfel i-a crescut, educat și dezvoltat Profetul Muhammed ﷺ pe musulmani, iar această etapă a fost numită etapa educației și a pregătirii în vederea trecerii la nivelul următor, etapa puterii, etapa ulterioară perioadei mekane, și anume viața în Medina, unde urma a începe construirea unei noi societăți, a unui nou stat islamic în conformitate cu Coranul și Tradiția profetului Muhammed ﷺ. În această perioadă a avut loc confruntarea de la Badr, o confruntare deosebită prin care s-a adeverit cuvântul lui Allah Preaînaltul – izbândirea credinței islamice. Allah a spus că ”dintre drepcredincioși au existat unii care au fost sinceri în intențiile lor, iar alții au întors spatele.” Musulmanii au rămas statornici în pofida tuturor situațiilor dificile cu care s-au confruntat în credința lor. Ori de câte ori au fost stâmtorați din cauza dușmanilor quraiși sau a altor comunități din zona în care trăiau, profetul Muhammed și companionii au rămas statornici în credință și într-un principiu foarte important, Șura (a cere părerea celorlați). Profetul ﷺ se sfătuia cu companionii adeseori. Într-o noapte, când Allah Preaînaltul a trimis ploaie în ambele tabere aflate în confruntare, profetul Muhammed (ﷺ) s-a oprit la cel mai apropiat izvor din Badr. Al-Hubab bin Munzir l-a întrebat: “Allah te-a inspirat să alegi chiar acest loc sau este o stratagemă de război și un rezultat al sfatului?” Profetul (ﷺ) a răspuns: “Este stratagemă de război și rezultat al sfatului”. Al-Hubaba a spus: “Acest loc nu este potrivit. Să mergem și să întindem tabăra lângă cel mai apropiat puț de apă, să facem un bazin sau rezervor plin de apă și apoi să distrugem toate celelalte puțuri, ca ei să rãmână fără apă”. Profetul ﷺ i-a aprobat planul și a acceptat să-l pună în aplicare, ceea ce au și făcut la miezul nopții.
Altă dată Profetul ﷺ a spus: “Sfătuiește-mă, popor al meu!”, referindu-se în special la "ajutoare". Auzind acest lucru, Sa’d bin Mu’ad s-a ridicat și a spus: “Pe Allah, simt că vrei ca noi ("ajutoarele") să vorbim”. Profetul (ﷺ) a răspuns sincer: “O, da!” Sa’d a spus: “O, Profet al lui Allah! Noi credem în tine și suntem martori la milostivirea pe care ai adus-o în fața noastră și declarăm răspicat că tu ai adus Adevărul. Noi depunem în fața ta un jurământ ferm de supunere și sacrificiu. Îți vom asculta cu bucurie orice poruncă și, pe Allah, care te-a trimis cu Adevărul, dacă în fața noastră ar fi o mare și tu ai intra în ea, noi te-am urma fără să stăm pe gânduri și nici unul dintre noi nu va rămâne în urmă. Nu ne opunem ideii unei lupte cu dușmanul. Avem experiență în război și te poți bizui pe noi în luptă. Sperăm că Allah îți va arăta prin intermediul nostru acele fapte de curaj care sunt pe placul ochilor tăi. Te rugăm să ne conduci pe câmpul de luptă în Numele lui Allah”.
Astfel a pus în practică această credință marele conducător profetul Muhammed (pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) și a hotărât ca locația aleasă pentru confruntarea cu politeiștii să fie orașul Badr. După această victorie, Profetul ﷺ a intrat în Medina ca un om demn de încredere într-un nou domeniu, și anume cel militar. Drept rezultat, o mulțime de oameni din Medina au îmbrățișat islamul, ceea ce a contribuit mult la întărirea puterii și poziției morale a adevăratei religii. Confruntarea de la Badr, denumită în Coran și ”Confruntarea Furqan” – cea care desparte dreptatea de nedreptate, adevărul de minciună și răul de bine, a fost o cotitură importantă în istoria islamului și este considerată una dintre cele mai importante confuntări între credință și necredință.
În luna Ramadan au existat foarte multe evenimente, și nu vorbim
neapărat de luna și anul confruntării de la Badr, deoarece luna Ramadan este o
lună a acțiunii, a evlaviei, a faptelor, iar noi trebuie să înțelegem că în
luna Ramadan îndeosebi omul ajunge să depună cel mai mare efort împotriva
poftelor și dorințelor sale lumești, pentru că Allah Preaînaltul îi dăruiește puterea să realizeze acest lucru.
O coincidență minunată fost
stabilirea ‘Eid-ului de după Ramadan ("Sărbătoarea Postului") imediat
după victoria de la Badr. A fost de fapt cel mai frumos spectacol la care
musulmanii au luat parte. Ei ieșeau din casele lor rugându-se și invocând
Numele lui Allah, aducându-I laude cu voce tare, recunoscători pentru Mila și
Ajutorul Lui, precum și pentru sprijinul pe care El l-a acordat, prin care
forțele Adevărului au copleșit forțele răului.
Allah Preaînaltul vrea să întipărească în mintea oamenilor credința că islamul nu este doar un cod de viață teoretic, ci, mai ales, un set de principii practice orientate spre cultivarea minții. Însă noi ne-am îndepărtat de la calea lui Allah Preaînaltul și de Tradiția profetului Muhammed ﷺ, ne-am îndepărtat de această chemare de a ne curăța sufletele - acest jihad pe care trebuie să îl ducem cu propriul sine care ne îndeamnă la rău.
După bătălia de la Badr Profetul ﷺ le-a spus companionilor: "Bine ați venit de la jihadul mic, la jihadul cel mare". Atunci companionii au întrebat care este jihadul mare. Iar el a răspuns:" Jihadul cel mare este efortul depus împotriva poftelor sufletești".
În confruntarea de la Badr a ieșit victorioasă inima, intenția de a
asculta și a te supune lui Allah subhanahu wa taala și Trimisului Său.
Îi cerem lui Allah subhanahu wa taala să statornicească în inimile noastre această credință, pentru că nimeni și nimic nu poate să facă acest lucru în afară de El Preaînaltul.
A
Șeih Adnan Oun
Traducere din limba arabă Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textuală
Camelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu