Bismillahir Rahmanir
Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
الم
1. Alif, Lam, Mim.
Surat Al 'Imran este o sură
revelată în Medina și este alcătuită din 200 de versete, iar în traducere
numele ei înseamnă „Familia lui Imran”.
În ordine cronologică, ea a fost
revelată după surat Al-Anfaal, însă în Coran o regăsim după surat Al-Baqara.
Conform hadisurilor profetului Muhammed ﷺ,
sura Al 'Imran este considerată sora surei Al-Baqara. Ambele sure încep cu
Alif, Lam, Mim, se termină cu o dua și sunt numite „cele două luminoase,
strălucitoare”.
Profetul ﷺ a spus: „Citiți Coranul, căci el va veni în Ziua Învierii ca un
mijlocitor pentru însoțitorii săi! Recitați cele două sure luminoase, Al-Baqara
şi Al-‘Imran, pentru că în Ziua Reînvierii ele vor fi ca doi nori sau două
umbre, sau două stoluri de păsări în rânduri strânse, pledând pentru cei care
le-au recitat!”
Sura poartă numele „Familia lui
Imran” deoarece foarte multe versete descriu viața profetului Isus, a mamei
sale, Maria (pacea lui Allah fie asupra lor), și a familiei acesteia.
Primul verset al acestei sure
este alcătuit din trei litere: Alif, Lam, Mim.
Aceste litere reprezintă o
caracteristică unică a acestei Cărți sfinte, Coranul, și anume stilul
inimitabil — un miracol de la Allah Preaînaltul, dăinuitor până în Ziua de Apoi
prin grija Lui Preaînaltul. Nu toate capitolele din Sfântul Coran încep cu astfel
de litere, ci doar acele capitole pe care Allah Preaînaltul le-a ales, așa cum
vom observa atunci când vom studia și alte sure.
Savanții nu au o formă clară de
interpretare a acestor litere, iar profetul Muhammed ﷺ
nu a spus ce înseamnă ele, deoarece Allah Preaînaltul nu i-a transmis o
explicație pentru aceste litere sau pentru altele asemănătoare lor, din care a
fost alcătuit și pogorât acest Coran inimitabil.
Allah Preaînaltul i-a poruncit
Profetului ﷺ să provoace întreaga umanitate la crearea
unei cărți asemenea Coranului. Apoi, i-a provocat pe cei care au negat originea
sa divină să scrie măcar zece capitole asemenea surelor din Coran, iar mai apoi
i-a provocat să scrie câteva versete sau măcar unul singur. Deși elocvența și
puterea stilului lingvistic predominau în perioada în care profetul Muhammed ﷺ a trăit, nimeni din acea vreme nu a reușit
să creeze o operă literară sau măcar un singur verset asemănător versetelor din
Coran. Cu atât mai puțin de-a lungul timpului, când încercările de a falsifica
versetele Sfântului Coran nu au fost deloc puține.
De asemenea, din sfera stilului
inimitabil al Sfântului Coran mai fac parte și lucrurile din trecut și din
viitor pe care Allah Preaînaltul i le-a transmis Profetului ﷺ și pe care acesta nu avea cum să le cunoască.
اللَّهُ
لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ الْحَيُّ الْقَيُّومُ
2.
Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al-Hayy], Cel Veşnic
[Al-Qayyum]!
În Sfântul Coran sunt multe versete care însumează aceste două epitete
ale lui Allah Preaînaltul prezente în acest verset: Cel Viu [Al-Hayy], Cel
Veşnic [Al-Qayyum]! De exemplu, Versetul Tronului începe cu aceste două
caracteristici ale lui Allah Preaînaltul: „Allah! Nu există divinitate afară de
El, Cel Viu, Veşnicul [Al-Qayyum]!”
În traducerea în limba română, după numele lui Allah Preaînaltul, vom
găsi ca semn de punctuație semnul exclamării. Delimitarea cu semnul exclamării
a numelui lui Allah Preaînaltul față de restul frazei și de epitetele Lui
exclude orice formă ascunsă de asociere a vreunei alte divinități alături de
Creator. Aceasta subliniază clar și fără echivoc că doar Allah Preaînaltul este
Divinitatea Supremă care merită adorată și implorată, și că întreaga creație
aparține Unicului Creator, care nu are niciun partener. El este Allah cel Viu,
care susține întregul univers. El singur este Stăpânul Împărăției Sale și
nimeni altcineva nu este partener în atributele, caracteristicile, puterile și
drepturile Sale.
Modalitatea de a continua versetul cu „Nu există altă divinitate în afară
de El” reprezintă o intrare puternică în mintea cititorului, datorată
gravității păcatului pe care îl reprezintă șirk-ul. Allah Preaînaltul a spus că
iartă orice păcat în afară de șirk (a-i face asociați lui Allah Preaînaltul).
Epitetele „Al-Hayy, Al-Qayyum” apar deseori în Sfântul Coran atunci când
Allah Preaînaltul vorbește despre El Însuși, de aceea mulți savanți au ajuns să
creadă că ele însumează două dintre cele mai importante atribute ale lui Allah
Preaînaltul.
Al-Hayy — Cel Viu, are mai multe sensuri:
· El, Allah
Preaînaltul, în Sine este Viu, însă nu putem spune că această apartenență la
viață se datorează unei inimi sau unui sistem de funcționare asemeni celui
folosit la crearea omului.
· Nu putem atribui
sensul adjectivului „viu” lui Allah Preaînaltul precum îl atribuim oamenilor,
plantelor sau oricărei vietăți de pe pământ, ci el are o conotație aparte
atunci când vorbim despre Allah Preaînaltul.
· Un alt sens al
epitetului „Viu” este acela că Allah Preaînaltul este izvorul vieții; El
Atotputernicul este Dătătorul de viață.
· Similar, deoarece
această caracteristică are legătură cu un început, ea elimină ideea că orice
lucru are un început și un sfârșit. Atunci când Allah Preaînaltul spune despre
El Însuși că este Cel Veşnic [Al-Qayyum], aceasta înseamnă că El nu moare
niciodată; El există dinaintea existenței dimensiunii timpului și nu se va
sfârși niciodată.
Al-Qayyum reprezintă independența Sa și dependența tuturor celorlalți
față de El. El nu are nevoie de nimeni, în timp ce toată lumea are nevoie de El
și fiecare ființă există prin El și datorită Lui. Adeseori, profetul Muhammed ﷺ
folosea aceste atribute — Al-Hayy, Al-Qayyum — în rugile sale.
Imamul ‘Ali a spus: „În timpul bătăliei de la Badr, participam la luptă
de ceva timp, apoi am mers la Trimisul lui Allah să văd ce făcea și l-am găsit
închinându-se în timp ce repeta: «O, Hayy! O, Qayyum!» Așa că m-am întors pe
câmpul de luptă, apoi m-am întors la el și am văzut că încă mai repeta aceleași
cuvinte. M-am dus acolo și m-am întors la el și tot făcea exact același lucru
până când Allah ne-a acordat victoria.”
Exegeza Coranului Profesor Demirel Gemaledin
Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Bismillahir Rahmanir
Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ
În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător
الم
1. Alif, Lam, Mim.
Surat Al 'Imran este o sură
revelată în Medina și este alcătuită din 200 de versete, iar în traducere
numele ei înseamnă „Familia lui Imran”.
În ordine cronologică, ea a fost
revelată după surat Al-Anfaal, însă în Coran o regăsim după surat Al-Baqara.
Conform hadisurilor profetului Muhammed ﷺ,
sura Al 'Imran este considerată sora surei Al-Baqara. Ambele sure încep cu
Alif, Lam, Mim, se termină cu o dua și sunt numite „cele două luminoase,
strălucitoare”.
Profetul ﷺ a spus: „Citiți Coranul, căci el va veni în Ziua Învierii ca un
mijlocitor pentru însoțitorii săi! Recitați cele două sure luminoase, Al-Baqara
şi Al-‘Imran, pentru că în Ziua Reînvierii ele vor fi ca doi nori sau două
umbre, sau două stoluri de păsări în rânduri strânse, pledând pentru cei care
le-au recitat!”
Sura poartă numele „Familia lui
Imran” deoarece foarte multe versete descriu viața profetului Isus, a mamei
sale, Maria (pacea lui Allah fie asupra lor), și a familiei acesteia.
Primul verset al acestei sure
este alcătuit din trei litere: Alif, Lam, Mim.
Aceste litere reprezintă o
caracteristică unică a acestei Cărți sfinte, Coranul, și anume stilul
inimitabil — un miracol de la Allah Preaînaltul, dăinuitor până în Ziua de Apoi
prin grija Lui Preaînaltul. Nu toate capitolele din Sfântul Coran încep cu astfel
de litere, ci doar acele capitole pe care Allah Preaînaltul le-a ales, așa cum
vom observa atunci când vom studia și alte sure.
Savanții nu au o formă clară de
interpretare a acestor litere, iar profetul Muhammed ﷺ
nu a spus ce înseamnă ele, deoarece Allah Preaînaltul nu i-a transmis o
explicație pentru aceste litere sau pentru altele asemănătoare lor, din care a
fost alcătuit și pogorât acest Coran inimitabil.
Allah Preaînaltul i-a poruncit
Profetului ﷺ să provoace întreaga umanitate la crearea
unei cărți asemenea Coranului. Apoi, i-a provocat pe cei care au negat originea
sa divină să scrie măcar zece capitole asemenea surelor din Coran, iar mai apoi
i-a provocat să scrie câteva versete sau măcar unul singur. Deși elocvența și
puterea stilului lingvistic predominau în perioada în care profetul Muhammed ﷺ a trăit, nimeni din acea vreme nu a reușit
să creeze o operă literară sau măcar un singur verset asemănător versetelor din
Coran. Cu atât mai puțin de-a lungul timpului, când încercările de a falsifica
versetele Sfântului Coran nu au fost deloc puține.
De asemenea, din sfera stilului inimitabil al Sfântului Coran mai fac parte și lucrurile din trecut și din viitor pe care Allah Preaînaltul i le-a transmis Profetului ﷺ și pe care acesta nu avea cum să le cunoască.
اللَّهُ
لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ الْحَيُّ الْقَيُّومُ
2.
Allah! Nu există altă divinitate în afară de El, Cel Viu [Al-Hayy], Cel Veşnic
[Al-Qayyum]!
În Sfântul Coran sunt multe versete care însumează aceste două epitete
ale lui Allah Preaînaltul prezente în acest verset: Cel Viu [Al-Hayy], Cel
Veşnic [Al-Qayyum]! De exemplu, Versetul Tronului începe cu aceste două
caracteristici ale lui Allah Preaînaltul: „Allah! Nu există divinitate afară de
El, Cel Viu, Veşnicul [Al-Qayyum]!”
În traducerea în limba română, după numele lui Allah Preaînaltul, vom
găsi ca semn de punctuație semnul exclamării. Delimitarea cu semnul exclamării
a numelui lui Allah Preaînaltul față de restul frazei și de epitetele Lui
exclude orice formă ascunsă de asociere a vreunei alte divinități alături de
Creator. Aceasta subliniază clar și fără echivoc că doar Allah Preaînaltul este
Divinitatea Supremă care merită adorată și implorată, și că întreaga creație
aparține Unicului Creator, care nu are niciun partener. El este Allah cel Viu,
care susține întregul univers. El singur este Stăpânul Împărăției Sale și
nimeni altcineva nu este partener în atributele, caracteristicile, puterile și
drepturile Sale.
Modalitatea de a continua versetul cu „Nu există altă divinitate în afară
de El” reprezintă o intrare puternică în mintea cititorului, datorată
gravității păcatului pe care îl reprezintă șirk-ul. Allah Preaînaltul a spus că
iartă orice păcat în afară de șirk (a-i face asociați lui Allah Preaînaltul).
Epitetele „Al-Hayy, Al-Qayyum” apar deseori în Sfântul Coran atunci când
Allah Preaînaltul vorbește despre El Însuși, de aceea mulți savanți au ajuns să
creadă că ele însumează două dintre cele mai importante atribute ale lui Allah
Preaînaltul.
Al-Hayy — Cel Viu, are mai multe sensuri:
· El, Allah
Preaînaltul, în Sine este Viu, însă nu putem spune că această apartenență la
viață se datorează unei inimi sau unui sistem de funcționare asemeni celui
folosit la crearea omului.
· Nu putem atribui
sensul adjectivului „viu” lui Allah Preaînaltul precum îl atribuim oamenilor,
plantelor sau oricărei vietăți de pe pământ, ci el are o conotație aparte
atunci când vorbim despre Allah Preaînaltul.
· Un alt sens al
epitetului „Viu” este acela că Allah Preaînaltul este izvorul vieții; El
Atotputernicul este Dătătorul de viață.
· Similar, deoarece
această caracteristică are legătură cu un început, ea elimină ideea că orice
lucru are un început și un sfârșit. Atunci când Allah Preaînaltul spune despre
El Însuși că este Cel Veşnic [Al-Qayyum], aceasta înseamnă că El nu moare
niciodată; El există dinaintea existenței dimensiunii timpului și nu se va
sfârși niciodată.
Al-Qayyum reprezintă independența Sa și dependența tuturor celorlalți
față de El. El nu are nevoie de nimeni, în timp ce toată lumea are nevoie de El
și fiecare ființă există prin El și datorită Lui. Adeseori, profetul Muhammed ﷺ
folosea aceste atribute — Al-Hayy, Al-Qayyum — în rugile sale.
Imamul ‘Ali a spus: „În timpul bătăliei de la Badr, participam la luptă
de ceva timp, apoi am mers la Trimisul lui Allah să văd ce făcea și l-am găsit
închinându-se în timp ce repeta: «O, Hayy! O, Qayyum!» Așa că m-am întors pe
câmpul de luptă, apoi m-am întors la el și am văzut că încă mai repeta aceleași
cuvinte. M-am dus acolo și m-am întors la el și tot făcea exact același lucru
până când Allah ne-a acordat victoria.”
Comentarii
Trimiteți un comentariu