Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra
Profetului Muhammed, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe
drumul acestora până în Ziua de Apoi! Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui
Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa! Toate invențiile în credință
sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile
Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este
mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu
se va putea împotrivi.
Allah
Unicul nu a creat această omenire pentru a se folosi de ea, ci doar
pentru ca oamenii să Îl adore :
"Eu
nu i-am creat pe oameni şi djini, decât pentru ca ei să Mă adore!"
"O,
voi oameni! Temeți-vă de Allah şi nu muriți decât supuşi musulmani!"
"O,
voi, oameni! Fiți cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură
ființă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele
două [ființe] mulți bărbați şi femei!"
Reînnoirea credinței
De multe ori, Profetul
Muhammed ﷺ îi încuraja pe companionii săi să își
reînnoiască crezul pentru a putea rămâne înrădăcinați în această credință,
fiindcă sunt multe greutăți în această lume trecătoare din cauza cărora omul
tinde să devină slab și să se îndepărteze de ea.
„Oare nu
a sosit vremea pentru aceia care cred, ca inimile lor să fie smerite la
pomenirea lui Allah şi înaintea Adevărului care a fost trimis şi ca ei să nu
fie ca aceia cărora li s-a dăruit Cartea mai înainte şi li s-a lăsat lor timp
îndelung, însă inimile lor au rămas împietrite şi mulți dintre ei sunt
nelegiuiți?” (Coran, 57:16)
Ibn Mas'ud (Allah să
fie mulțumit de el!) spune că între venirea Islamului și pogorârea acestui
verset nu au fost decât patru ani — patru ani în care Allah ﷻ i-a dojenit și i-a încurajat pe musulmani să își reînnoiască
credința.
Au trecut mai bine de
1440 de ani de atunci și ne întrebăm: cum ar trebui să îi dojenim noi pe
musulmani pentru reînnoirea acestui crez? Cum ar trebui să ne adresăm noi
acestei comunități? Așa cum Allah Preaînaltul i-a dojenit pe cei din vremea
Profetului ﷺ, care au pierdut într-un timp destul de
scurt onoarea, demnitatea, cinstea și măreția Islamului?
Oare nu a venit timpul
celor care cred, să se teamă de Allah Subhanahu wa Ta'ala? Oare nu a venit
timpul vostru, musulmani și musulmane, să vă reînnoiți această credință prin
cinste, comportament și transparență?
Omul, fie el bogat sau
sărac, simte uneori nevoia să aducă o schimbare în viața lui și să reînnoiască
diverse lucruri, precum casa, mobila sau mașina. Dar oare simte nevoia sau se
gândește cum să își reînnoiască credința? De cele mai multe ori, oamenii ajung
să își strice credința, iar Profetul Muhammed ﷺ
a spus: „Această credință va rămâne înrădăcinată în
sufletul omului și se va toci! Îi cer lui Allah ca această credință să se
reînnoiască!” (Hadis relatat de Al-Tabarani și autentificat de
Al-Albani).
De ce a spus Profetul ﷺ că această credință se tocește precum o
haină purtată un timp îndelungat? El ﷺ
a îndemnat oamenii să îi ceară lui Allah ﷻ
să le reînnoiască credința, spunând: „Cereți-i lui
Allah să vă reînnoiască credința!” Tot el a spus: „Nu vorbiți prea mult fără să Îl pomeniți pe Allah,
fiindcă vorba multă fără pomenirea lui Allah duce la împietria inimii, iar cei
mai îndepărtați oameni de Allah în Ziua de Apoi vor fi cei cu inima dură.”
Profetul ﷺ a fost întrebat despre reînnoirea
credinței: „O, Profetule, cum să ne reînnoim
credința?” El a răspuns: „Vă puteți reînnoi credința spunând: La ilaha illa
Allah!” Așadar, prin pomenirea lui Allah Subhanahu wa Ta'ala, omul
își reînnoiește credința, iar prin istighfar (cererea de iertare),
sufletul se curăță de păcate.
Omul a devenit
nepăsător în fața păcatelor de orice fel și atât de puțin Îl pomenește pe
Allah, încât reînnoirea credinței a devenit o mare necesitate. Pentru ca
inimile să devină din nou strălucitoare, așa cum le-a creat Allah Subhanahu wa
Ta'ala, avem nevoie să privim la credința din inima noastră.
Profetul ﷺ a spus: „Eu
știu despre unele popoare faptul că acestea vor veni în Ziua de Apoi cu atât de
multe fapte bune precum munții, însă Allah le va spulbera (nu va primi nicio
faptă bună).” Atunci companionii au zis: „O, Trimis al lui Allah, povestește-ne
despre aceștia, pentru ca noi să nu ajungem ca ei!” Profetul a răspuns:
„Aceștia sunt dintre voi, precum voi, sunt frații voștri; ei iau din nopți
precum voi (se roagă noaptea), faptele lor sunt precum faptele voastre, dar
când rămân singuri cu Domnul lor, ei încalcă granița păcatelor (atât în ceea ce
privește credința, cât și faptele bune).”
Savanții au spus că
acest hadis are legătură cu lipsa de sinceritate și de temere de Allah în
singurătate. Totodată, Profetul ﷺ ne-a avertizat în
alte relatări despre o altă categorie aflată în mare pericol: cei care își
expun singuri păcatele fără rușine sau vinovăție. El ﷺ
a spus: „Toți cei din comunitatea mea vor fi
iertați, în afară de cei care își dau în vileag păcatele (Al-Mujahirin).” Aceștia
sunt cei cărora Allah ﷻ le-a acoperit
păcatele în timpul nopții, însă ei încalcă această graniță, își expun singuri
faptele dimineața, ba chiar se laudă cu păcatele comise, încurajându-i și pe
alții să facă la fel.
Referitor la acest
aspect, Anas ibn Malik (Allah să fie mulțumit de el!) a spus că oamenii fac
mici păcate pe care le desconsideră, însă, dacă le-ar fi văzut Profetul
Muhammed ﷺ, le-ar fi spus că acestea nu îi conduc
decât către Focurile Iadului, deoarece micile păcate pe care omul le
desconsideră sunt, de fapt, păcate mari.
Oare am putea și noi să
ajungem ca ei? Să facem atât de multe fapte bune de-a lungul vieții, precum un
lanț de munți, și nici măcar una dintre aceste fapte să nu fie primită de Allah
ﷻ? O întrebare retorică la care, desigur,
fiecare dintre noi cunoaște răspunsul.
Omul care Îl
desconsideră pe Allah ﷻ, care desconsideră în
fața cui păcătuiește — deși conștientizează acest lucru — omul care
desconsideră Creația lui Allah, acela va fi dintre cei care vor ajunge în fața
Creatorului cu cele mai mari păcate. Iar în Ziua aceea, care a fost numită și
„Ziua părerii de rău”, omul își va da seama că ar fi putut împlini o faptă bună
cât de mică, de exemplu spunând doar „Subhanallah”, care ar fi cântărit
mult în balanța faptelor bune și pentru care ar fi primit răsplată. Îi va părea
rău că, deși Allah ﷻ i-a oferit timp să
împlinească aceste fapte, nu a împlinit decât lucruri ce nu îi vor fi de niciun
folos în acea Zi: „Nu este niciun moment în care
fiul lui Adam nu-L pomenește pe Allah, cu excepția faptului că va fi o sursă de
regret pentru el în Ziua Judecății”.
Allah Preaînaltul a
spus: „Oricărui om care va pune poftele safe în
fața dorințelor sau cerințelor Mele, Eu voi pune sărăcia în fața lui, iar celui
care pune cerințele Mele în fața dorințelor lui, Îi voi îndepărta toate
greutățile sale, grijile, tristețea și sărăcia din fața sa.”
Aceste lucruri se
întâmplă și le vedem cu ochii noștri în ziua de astăzi: omul își pierde pe
diferite căi averile, se pierde pe el însuși, fără a conștientiza ce are, de
unde, de ce are sau de ce nu are. Oare dorește cineva să facă parte din această
categorie de oameni?
Omul se va putea întoarce pe drumul faptelor bune doar prin Mila și Îndurarea lui Allah Subhanahu wa Ta'ala.
Comentarii
Trimiteți un comentariu