Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai
sinceră vorbă este Cuvântul lui Allah PreaÎnaltul și cel mai bun exemplu este
cel al Profetului Muhammed, pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah și duc către pierzanie, iar pierzania
se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin și autentic, este mai
bun decât ceea ce este mult și nefolositor și tot ceea ce a promis Allah
Preaînaltul se va întâmpla și nimeni nu se va putea împotrivi.
Cu mult
timp în urmă, milioane de oameni îmbrățișau islamul și trăiau pașnic alături de
alte comunități care nu neapărat erau musulmane. De exemplu, în
Franța trăiesc aproximativ douăsprezece milioane de musulmani, în Marea
Britanie aproximativ șapte milioane ș.a.m.d.
Dragi frați
și surori, mulți dintre noi ne întrebăm, în umbra tuturor situațiilor grele
prin care trece comunitatea musulmană în ceea ce privește coexistența
civilizațiilor (situații inexistente în trecut), care ar trebui să fie mesajul
musulmanului ce se îndepărtează de locul său natal și dorește să trăiască
într-o țară europeană (din diverse motive - studii, situații politice sau
economice)?
Sper să
găsim împreună răspunsul la această întrebare!
Există o
poveste deosebită în Sfântul Coran, povestea profetului Yusuf - Iosif (pacea
lui Allah fie asupra sa!), care a trecut prin situații asemănătoare cu cele
prin care trec musulmanii din ziua de astăzi.
Unul dintre motivele de revelare ale surei Yusuf a fost acela de a-l liniști pe
profetul Muhammed ﷺ. Spune Allah
Preaînaltul : „Noi îţi vom povesti cea mai frumoasă
istorisire din ceea ce îţi revelăm în această [parte] din Coran, chiar dacă ai
fost înainte de ea printre cei nepăsători.”
Cum a
procedat profetul Yusuf atunci când
soția lui Aziz, înaltul dregător al Egiptului, a încercat să-l
ademenească, să-l facă să înfăptuiască un lucru ce nu era demn de
personalitatea şi poziţia sa? A spus el oare că e tânăr și nu-i nimic dacă
greșeste o dată, a spus el oare că nu se află în țara lui și nu-l vede și nu-l
cunoaște nimeni, prin urmare poate păcătui sau că oamenii îl obligă într-un fel
sau altul să facă ceva greșit? ”Şi a vrut să-l ademenească, împotriva voinţei lui,
cea în a cărei casă se afla şi a încuiat uşile şi i-a zis: “Vino încoace!” Însă
el i-a răspuns: “Ferească Allah! Stăpânul meu mi-a dat bun loc. Într-adevăr
nelegiuiţii nu izbândesc!”... Astfel [am făcut Noi], ca să îndepărtăm răul
şi fapta ruşinoasă de el, căci el era unul dintre robii Noştri aleşi...” Yusuf
era profet, era un urmaş al profeţilor şi astfel Allah
Preaînaltul l-a salvat să nu comită o astfel de nelegiuire şi l-a
ocrotit de ceea ce urzise femeia”.
Mulți
tineri în ziua de astăzi trec prin situații similare. Fără a fi nevoie de prea
multă filosofie sau vreo analiză specială, nu putem defini aceste păcate ca
simple greșeli ale tinereții sau împrejurări de forță majoră. Din cauza
păcatelor comunități întregi au fost distruse de Allah subhanahu wa taala. Unde
este profetul Șuaib cu comunitatea sa, Ad sau Lot cu comunitatea lor? Păcatele
au dus atât la pieirea persoanelor individuale, cât și a întregilor comunități.
Păcatul este o negreală asupra inimii și credinței; cu cât inima se va acoperi
cu această negreală (păcate), cu atât tu, omule, vei decădea în fața lui Allah
Preaînaltul și a oamenilor. Așa cum o faptă bună luminează inima și fața unui
om, la fel păcatul înnegrește inima și întunecă fața.
Sunteți
tineri, însă ar trebui să luați aminte de povestea profetului Yusuf (pacea lui
Allah fie asupra sa!) și să vă păstrați inima și fața luminoase.
Zina (orice relație dintre un bărbat și o femeie în afara căsătoriei) este un
păcat și acest păcat nu se schimbă în funcție de timp sau loc. Oriunde te-ai
afla, el este un păcat la fel de mare. Usamah ibn Zayd (Allah să fie
mulțumit de el!) a relatat că profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui
Allah fie asupra sa!) a spus: „Cea mai grea încercare pe care am lăsat-o bărbaților
sunt femeile.” Relatat de Bukhari şi Muslim.
Profetul
Yusuf a preferat să ajungă la închisoare decât să împlinească acel păcat. Deși
el era dintre cei drepți și a intrat la închisoare pe nedrept, nu s-a plâns că
a fost nedreptățit. Apoi li s-a năzărit lor, după ce au văzut semnele,
să-l întemniţeze până la un timp. ~ Şi au intrat împreună cu el în temniţă doi
tineri. Şi a zis unul dintre ei: “Eu m-am văzut storcând [struguri pentru]
vin”. Iar celălalt a zis: “Iar eu m-am văzut purtând pe cap pâine, din care
mâncau păsările. Vesteşte-ne nouă
tâlcuirea acestora, căci te vedem pe tine dintre binefăcători!” ~ A zis: „Nici
nu vă va sosi mâncarea cu care voi sunteţi hrăniţi, că eu vă voi şi vesti
tâlcuirea, înainte ca ea să vă vină. Aceasta [face parte] din ceea ce m-a
învăţat Domnul meu. Eu am părăsit religia unui neam ce nu crede în Allah şi
care tăgăduieşte Viaţa de Apoi.”
Ce au văzut
de fapt acei tineri la profetul Yusuf
atunci când i-au spus că el este dintre cei buni și drepți?
Comportamentul și vorbele profetului Yusuf i-a determinat pe aceștia să afirme acele
vorbe. Ei au văzut că profetul Yusuf îi
ascultă pe ceilalți și este alături de ei, au fost impresionaţi de
comportamentul şi de caracterul lui drept, de faptele sale şi de rugăciunile pe
care le făcea. Ambii au avut vise şi au dorit să cunoască interpretarea lor.
Cum credeți
că a intrat islamul în Indonezia sau Malaezia? Doar prin ihsan, prin bunătate.
Omul, prin felul său de a fi, aplică mai mult cu ochiul decât cu urechea. Poți
auzi multe lucruri despre curaj, despre bunătate și poți vorbi mult despre
aceste lucruri, însă ele vor lăsa o amprentă deosebită doar atunci când cineva
le manifestă în fața ta.
Problema
noastră, a musulmanilor în Europa, este tocmai acest comportament; oamenii nu
au vazut la noi acest comportament, această bunătate a credinței, altfel, cu
siguranță ei și-ar fi pus întrebarea ”de ce musulmanii se comportă astfel?”
Prin urmare, ce să-i încurajeze pe aceștia pentru a fi curioși în legătură cu
această religie, islam?
Noi nu știm
să reflectăm Coranul în comportamentul nostru, nu putem fi acel Coran care
”merge pe două picioare” și nu suntem dintre cei care aplică islamul. Noi am
devenit dintre cei care sunt prădători la drumul mare, dintre cei care se opun
și taie calea altora pentru a nu ajunge la Allah subhanahu wa taala.
După ce a
ieșit din închisoare, profetul Yusuf a ales să fie în continuare un cetățean
bun al Egiptului și nu s-a mândrit cu faptul că este liber.
Atât timp
cât există dreptate și corectitudine și beneficiați de toate drepturile în țara
în care ați ales să trăiți, atunci acea țară este țara voastră. Se împotrivește
islamul acestui lucru? Nu. Pământul lui Allah Preaînaltul este pentru toată
lumea și în țara în care ați ales să trăiți, trebuie să trăiți cu dreptate și
bunătate.
Când
Faraonului i-a fost clar că Iosif era nevinovat, a zis: „Aduceţi-mi-l,
căci voiesc să-l păstrez lângă mine!” Voiesc să-l includ în cercul de seamă al
curţii, să-i acord lui un loc bun şi nobil. Iosif a fost adus şi
Faraonul a discutat cu el unele probleme şi a fost impresionat, spunând: „De
astăzi tu eşti pentru noi cu putere şi de încredere!”
Yusuf (Allah
să fie mulțumit de el!) i-a spus:
„Pune-mă pe mine peste hambarele ţării, căci eu voi fi bun păzitor şi
priceput!” El cerut să i se încredinţeze hambarele ţării, de
vreme ce era aşteptată o perioadă grea de foamete şi sărăcie, timp de şapte
ani: „O,
Iosif, iubitorule de adevăr! Tălmăceşte-ne nouă despre şapte vaci grase, pe
care le mănâncă şapte costelive, şi despre şapte spice verzi şi alte [şapte]
uscate, ca să mă întorc la oameni, pentru ca ei să ştie!” ~ Şi a zis: „O să
semănaţi şapte ani, unul după altul, cu hărnicie, dar ceea ce seceraţi să
lăsaţi în spice, afară de puţin din care o să mâncaţi! ~ Apoi vor veni, după
aceea, şapte [ani] aspri, în care vor mânca ceea ce aţi strâns pentru ei mai
înainte, afară de puţin pe care îl veţi păstra. ~ Apoi va veni, după aceea, un
an în care oamenii vor avea parte de ploaie îmbelşugată şi în care vor
stoarce”.
Iosif (pacea
lui Allah fie asupra sa!) dorit să aibă grijă de oamenii acelei vremi. Iosif
s-a descris ca fiind priceput în treburile ce ţin de administraţie. Acest
verset ne arată clar că o persoană care ştie despre sine că este competentă şi
de încredere trebuie să caute să deţină control şi putere. Yusuf a tălmăcit
visele şi i-a spus Faraonului ce era de făcut. I-a spus ce paşi să urmeze atât
în perioada îmbelşugată, cât şi în cea în care va domni foametea. Le-a spus că
ar trebui să depoziteze toate grânele obţinute în cei şapte ani de belşug, în
afară de ceea ce consumau pentru ei. De asemenea i-a învăţat ca în cei şapte
ani de foamete să nu sădească multe grâne, căci acestea mai mult ca sigur nu
vor răsări din lipsă de ploaie; aşadar să nu facă risipă de grâne. Tălmăcirea
viselor a dezvăluit înţelepciunea cu care Allah subhanahu wa taala îl
înzestrase pe Iosif.
Profetul
Yusuf (pacea lui Allah fie asupra sa!) și-a slujit țara în care a trăit, deși
nu era țara lui natală. El nu a spus că trăiește într-o țară de necredincioși,
a fost cinstit, drept și oamenii l-au i ubit și i-au acordat încredere tocmai
pentru comportamentul pe care l-au văzut la el.
Să ne
amintim despre visul lui Yusuf (as) de la începutul capitolului c-i poartă
numele: Allah a zis: Când Iosif i-a zis tatălui său: “O, tată!
Eu am văzut [în vis] unsprezece planete, şi Soarele, şi Luna! Eu le-am văzut
prosternându-mi-se!” ~ A zis el: “O, fiul meu! Nu povesti vedenia ta fraţilor
tăi, ca să nu plăsmuiască viclenie împotriva ta. Şeitan îi este omului duşman
învederat. ~ Astfel te alege Domnul tău şi te învaţă tâlcuirea vedeniilor şi va
împlini El binefacerea Sa asupra ta şi asupra neamului lui Iacob, aşa cum a împlinit-o
El şi asupra celor doi părinţi ai tăi, Avraam şi Isaac, căci Domnul tău este
Atoateştiutor [şi] Înţelept”.
După cum
prea bine știți, Iacob (as) a avut doisprezece copii din care derivă toate
triburile de evrei. Dintre aceştia, Iosif a fost cel mai nobil şi cel mai
apreciat.
Într-adevăr,
fraţii lui Yusuf au devenit invidioşi pe
el din cauză că părintele lor îi iubea pe el şi pe fratele său, adică pe
Beniamin, mai mult decât pe ei și această invidie i-a făcut să se adune şi să
se sfătuiască ce decizie să ia în privinţa lui Iosif: Au zis ei: “O, tată!
De ce nu ni-l dai tu pe Iosif în grijă? Noi doară îi suntem lui sfătuitori
buni! ~ Trimite-l mâine împreună cu noi, să se bucure şi să se joace, iar noi
îl vom păzi pre el!” ~ A zis: “Eu sunt trist că voi îl luaţi şi mă tem să nu-l
mănânce lupul, când voi veţi fi fără băgare de seamă faţă de el!” ~ Ei au zis:
“Dacă o să-l mănânce lupul, când noi suntem o ceată, înseamnă că noi suntem
atunci cei pierduţi!” Ei şi-au ascuns
adevăratele intenţii, cunoscute numai de Allah Preaînaltul. Iosif nu a uitat niciodată cum a fost aruncat în
fântână de către frații lui, însă nu și-a pierdut nicio clipă răbdarea
și încrederea în Allah subhanahu wa taala și a spus: ”Domnul
meu este binevoitor cu ceea ce voieşte. El este Cel Atoateştiutor [şi]
Înţelept! ~ Doamne! Tu mi-ai dat putere şi m-ai învăţat tâlcuirea vedeniilor!
Tu eşti Creatorul cerurilor şi pământului! Tu eşti Ocrotitorul meu în această
lume şi în Lumea de Apoi! Ia-mi viaţa când eu sunt în totală supunere [musulman]
şi alătură-mă celor evlavioşi!”
Aceste
pilde din acestă sură sunt valabile pentru întreaga omenire până în Ziua de
Apoi. Viața are suișuri și coborâșuri și doar Allah Preaînaltul ne poate ridica
și scoate din întunericuri către lumină. Profetul Yusuf era atât de bun și drept, încât nu a dat vina
pe frații lui pentru că au vrut să-l omoare și l-au abandonat în acea fântână,
ci a zis: „O,
tată! Acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară. Domnul meu a făcut-o să
fie adevăr şi a fost bun cu mine, căci m-a scos din temniţă, iar pe voi v-a
adus din pustietate, după ce Şeitan a iscat pizmă între mine şi fraţii mei.”
Noi,
musulmanii, nu vom avea niciodată o formă adevărată de propovăduire a islamului
atât timp cât ne vom separa împărțind moscheile în ”cele ale bărbaților, ale
femeilor, ale hanefiților sau sunniților” ș.a.m.d. Aceste moschei vor continua
să existe, însă inimile noastre vor fi despărțite. Un companion de pe vremea
profetului Muhammed ﷺ a redat conduita
musulmanului în câteva cuvinte, adresându-se copiilor săi: Îndepărtați
greșelile și relele unora dintre voi asupra altora, apropiați-vă și iertați-vă
între voi, cu toții suntem slabi în fața lui Allah, însă dacă toate aceste
slăbiciuni se unesc, vor ajunge să formeze un corp puternic și nimeni și nimic
nu îl va putea distruge; dacă vă veți îndepărta unii de alții nu veți
rezista în fața vântului puternic.
Ne-am
îndepărtat de calea lui Allah și astfel am pierdut multe lucruri în această lume,
deoarece avem un talent extraordinar de a ne certa între noi, dar nu și de a fi
uniți. Harta țărilor musulmane este împărțită cu linia, ceea ce scoate în
evidență ura dintre musulmanii din diferite țări. De ce am ajuns să ne urâm
unii pe alții? Îi cerem lui Allah subhanahu wa taala să ne unească într-o
singură credință, dreptate și adevăr.
Șeih Dr.
Wanis Al Mabrouk Traducere
din limba arabăProfesor
Demirel Gemaledin
Transcriere
audio non-textuală
Camelia
Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu