Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, cel care a fost trimis ca o îndurare pentru întreaga omenire, asupra companionilor săi și a tuturor celor care merg pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
171. Şi de pildă cei care tăgăduiesc sunt ca şi cel la care se
strigă, însă el nu aude decât un țipăt şi o chemare: surzi, muți, orbi. Ei nu
pricep nimic!
Acest
verset ne îndeamnă să gândim mai profund la sensul cuvintelor pe
care Allah Preaînaltul ni le transmite. Cei care tăgăduiesc sunt cei
care, deși cunosc adevărul, nu vor să îl accepte sub nicio formă. Cuvintele
utilizate — „cel care strigă, dar nu aude decât un țipăt...” —
sunt cuprinzătoare și le putem compara cu imaginea unui cioban care își strigă
oile: acestea aud doar sunetele, dar nu înțeleg semnificația și implicarea
cuvintelor care le sunt adresate.
De
asemenea, ordinea în care Allah Preaînaltul a ales să descrie acest
aspect — „surzi, muți, orbi” — reprezintă știința și înțelepciunea Lui în
crearea ființei umane. Allah Preaînaltul a menționat în șaisprezece
versete sfinte auzul și văzul, iar în toate acestea cuvântul „auz” apare
înaintea cuvântului „văz”. De ce apare auzul înaintea văzului în Coranul cel
Sfânt?
Unele
surse referitoare la embriologie plasează începutul formării auzului înaintea
formării văzului (săptămâna a treia față de săptămâna a patra). Fetusul aude și
reacționează la sunetele exterioare și interioare (precum bătăile inimii mamei)
încă din luna a șasea de viață, dar nu le înțelege. Din punct de vedere
fiziologic, simțul auzului este mai important decât cel al văzului pentru
dezvoltarea capacităților mentale și afective. Nefuncționarea auzului la copil
este unul din motivele principale ale înapoierii mintale congenitale, în vreme
ce pierderea vederii este doar rareori însoțită de o astfel de consecință; ba
mai mult, multe genii și-au pierdut vederea în copilărie.
Suntem
îndemnați, așadar, să medităm asupra sensurilor profunde ascunse în aceste
versete care se completează unul pe altul și să nu fim ca cei descriși
de Allah Preaînaltul ca fiind „surzi, muți, orbi” — deși ei aud,
vorbesc și văd fizic — ci să auzim, să vorbim și să vedem prin prisma
credinței.
.png)
Comentarii
Trimiteți un comentariu