Bismillahir
Rahmanir Rahim!
Pacea și
binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor
săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de
Apoi!
Dialogul
dintre Profetul Ibrahim și regele Nimrod
„Oare nu
l-ai văzut pe acela care s-a certat cu Avram în legătură cu existența Domnului
său, după ce Allah i-a dat stăpânia? Și a zis Avram: 'Domnul meu este cel care
dă viață și ia viață'. Și i-a răspuns el: 'Și eu pot să dau viață și să iau
viața!'. Atunci a zis Avram: 'Allah face ca soarele să vină de la Răsărit, deci
fă-l tu să vină de la Apus!' Cel care nu credea a rămas descumpănit, căci Allah
nu-i călăuzește pe cei nelegiuiți.” (Al Baqara 2:258)
În acest
verset, Allah subhanahu wa ta'ala ne vorbește despre profetul Ibrahim (Avram) –
pacea lui Allah fie asupra sa! – care poartă un dialog cu regele Nimrod, un
mare conducător al acelor vremuri.
Profeții
și dialogul cu marii conducători
Când
citim despre viața profeților, observăm că majoritatea au fost însărcinați de
Allah subhanahu wa ta'ala să poarte dialoguri cu regii și conducătorii mari ai
epocilor respective. De exemplu, Musa (pacea lui Allah fie asupra sa! ) a fost trimis la Faraon, Ibrahim (pacea lui
Allah fie asupra sa!) a vorbit cu Nimrod, iar Profetul Muhammed ﷺ a trimis scrisori regilor și împăraților
care domneau în timpul său.
Oare de
ce trebuiau să existe aceste legături între profeți și acești conducători?
Profeții transmiteau mesajul lui Allah, iar dacă acest mesaj ajungea la
conducători și aceștia deveneau credincioși, popoarele lor i-ar fi urmat. Din
acest motiv, profetul Muhammed ﷺ acorda o mare
importanță liderilor din tribul Quraiș.
Argumentul
absurd al lui Nimrod
Observăm încă de la începutul versetului
că motivul disputei dintre Ibrahim (pacea lui Allah fie asupra sa! ) și regele Nimrod (despre care istoricii spun
că era regele Babilonului) este existența lui Allah.
Când
Avram l-a chemat să slăvească un Dumnezeu Unic, fără a-I asocia egali, Nimrod a
respins chemarea, îndemnat de neștiința sa. În loc să accepte credința, a
pretins că el însuși este Dumnezeu. Când Avram i-a spus: „Domnul meu este cel
care dă viață și ia viață”, el a răspuns: „Și eu pot să dau viață și să
iau viața!”.
Referitor
la acest aspect, Qatada, Suddi și Ibn Ishaq au explicat:
„Doi
oameni pe care dorea să-i ucidă au fost aduşi înaintea lui. A poruncit ca unul
dintre ei să fie ucis şi a cruţat viaţa celuilalt şi în acest fel a pretins că
a dat viaţa unuia dintre aceştia şi a luat viaţa celuilalt.” Aceasta a fost o
afirmaţie în afara discuţiei, un argument absurd. Avraam a dorit să
mărturisească existenţa Creatorului prin dovada existenţei fenomenelor vieţii
şi morţii. Toate aceste întâmplări nu au loc de unele singure, ci există un
Creator care a făcut acest univers cu toate corpurile cereşti, cu vântul,
norii, ploaia, regnul animal; le-a dăruit lor viaţă şi apoi le-a luat viaţa. Şi
de aceea a zis Avram: „Domnul meu este cel care dă viaţă şi ia viaţa”.
Dovada
supremă a puterii divine
Pentru a combate pretenția lui Nimrod, Ibrahim
(pacea lui Allah fie asupra sa!) a adus o altă dovadă a existenței Creatorului,
spunând: „Allah
face ca soarele să vină de la Răsărit, deci fă-l tu să vină de la Apus!”. Ibrahim
i-a explicat că Allah, Creatorul unic, poruncește soarelui să răsară zilnic
dinspre răsărit. „Dacă tu crezi că poți da viață și poți lua viața,
înseamnă că poți face orice fără nicio greutate. Atunci, fă soarele să răsară
dinspre apus!”.
Prin
acest argument, Ibrahim i-a înfățișat propria neștiință și slăbiciune. Nimrod
nu a mai știut ce să răspundă și a rămas uluit, fără cuvinte. Așa cum dezvăluie
Coranul: „Cel care
nu credea a rămas descumpănit, căci Allah nu-i călăuzește pe cei nelegiuiți.”
Învățături
din acest verset
Din această istorisire extragem câteva
lecții fundamentale:
· Obligativitatea transmiterii mesajului (Dawah): Transmiterea cuvântului lui Allah este o îndatorire (fard).
· Înțelepciunea în dialog: Orice discuție trebuie să se bazeze pe știință, convingere și moderație.
· Natura călăuzirii: Allah îi îndrumă pe cei care caută adevărul, însă cei nelegiuiți, care resping dovezile clare, rămân lipsiți de călăuzirea către credință.
· Adevărata bogăție: Oamenii
sunt bogați prin valorile lor spirituale, prin tăria convingerilor și prin
mulțumirea față de Allah Preaînaltul pentru toate binecuvântările oferite.
Comentarii
Trimiteți un comentariu