Surat Al-Hujurat 49:2

Eticheta respectului

Bismillahi Rahman Rahim!

Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!

O, voi cei care credeți! Nu ridicați glasurile voastre peste glasul Profetului și nu strigați când vorbiți cu el, așa cum strigați voi unii la alții, pentru ca faptele voastre să nu fie în deșert, fără ca voi să băgați de seamă!

يَـٰٓأَيُّهَا ٱلَّذِينَ ءَامَنُواْ لَا تَرْفَعُوٓاْ أَصْوَٲتَكُمْ فَوْقَ صَوْتِ ٱلنَّبِىِّ وَلَا تَجْهَرُواْ لَهُۥ بِٱلْقَوْلِ كَجَهْرِ بَعْضِكُمْ لِبَعْضٍ أَن تَحْبَطَ أَعْمَـٰلُكُمْ وَأَنتُمْ لَا تَشْعُرُونَ

Acest verset reprezintă eticheta respectului prin care Allah subhanahu wa ta'ala i-a învățat pe oamenii din vremea Profetului (ﷺ) cum să se poarte în preajma lui, în adunări sau atunci când pur și simplu vroiau să i se adreseze verbal în diferite chestiuni. Nimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; versetul a fost pogorât pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Sfântul Profet și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

Deși destinatarii acestei etichete erau oamenii care trăiau în vremea Profetului ﷺ, această formă de respect ar trebui să o folosim și noi atunci când vorbim despre Allah, folosind expresia "subhanahu wa ta'ala" și despre Profet, folosind expresia "Sallu Allahu alaihi wa sallem!" ori de câte ori îi rostim numele. Companionii Profetului ﷺ și savanții, de asemenea, trebuie tratați cu respect: "Învățații sunt moștenitorii Profeților ce lasă moștenire, nu dinari, și nici dirhami (bani), ci numai știința, iar cel ce o dobândește are parte de mare răsplată."

S-a relatat că după moartea Profetului ﷺ unul dintre urmașii lui a spus unui grup de oameni că a auzit că în moschee se împarte averea Profetului ﷺ. Auzind acestea, oamenii s-au grăbit să ajungă în acea moschee pentru a obține o parte din avere. Ajunși în moschee nu au găsit în ea decât un grup de bărbați care învățau religie. Dezamăgiți s-au dus la cel care i-a informat, care de data aceasta le-a spus: "Profeții nu lasă ca moștenire averi, ci lasă știința. Dacă într-adevăr vreți să îl moșteniți pe Trimisul lui Allah, studiați-vă religia!"

De asemenea, acest verset subliniază și faptul că oamenii ar trebui să reflecte la atitudinea lor atunci când vorbesc cu persoane cu un rang și un statut mai înalt decât ei și să adopte această formă de respect. O persoană care vorbește în fața bărbaților cu un rang superior, într-un mod în care vorbește în fața prietenilor sau a oamenilor obișnuiți, este,de fapt un semn că nu are respect pentru ei în inima sa și nu recunoaște nicio diferență între ei și oamenii de rând.

Motivul revelării

Unii oameni obişnuiau să-l strige pe Profet ﷺ pe nume, şi să-l cheme afară din odăile lui (hujurat), ceea ce nu era tocmai politicos. Într-o perioadă în care musulmanii au luat câțiva prizonieri în timpul unei bătălii, acești prizonieri au fost aduși în Medina. Un grup de oameni, care aveau rude printre acei prizonieri, au venit la Profet ﷺ acasă și au început să îl strige pe nume cu un ton ridicat și să spună că ei doresc să vorbească cu el chiar în acel moment. Această atitudine a fost total lipsită de respect față de Profet ﷺ , iar Allah subhanahu wa ta'ala a revelat acest verset pentru a corecta comportamentul acestora, pentru a-i determina pe oameni să conștientizeze faptul că se adresează Mesagerului lui Allah și nu unui om comun sau unei persoane de rang egal. Nimeni nu trebuia să-și ridice vocea și să vorbească mai tare decât el; prin urmare, trebuia să existe o diferență marcată între tonul conversației cu oamenii obișnuiți și tonul conversației cu Profetulﷺ și nimeni nu trebuia să-i vorbească cu o voce mai tare decât a sa.

Stiinta Coranului

Faceți căutări pe acest blog