Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea și binecuvântarea lui Allah fie
asupra profetului Muhammed, asupra companionilor săi și a tuturor celor care
purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă este Cuvântul lui
Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului Muhammed, pacea
şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah
şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce
este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor
şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea
împotrivi.
Trimisul lui Allah (ﷺ) a spus: ”Cu adevărat în corp există o bucată de carne; dacă ea
este sănătoasă (curată, pură), întreg corpul este sănătos, iar dacă este
coruptă (stricată), întreg corpul este corupt, și aceasta este inima.”
(Bukhari)
În umbra acestui hadis ne punem
întrebarea: de ce am rămas în urmă, de ce oare civilizația islamică este la
sfârșitul "numărătoarei", de ce nu am reușit să ținem pasul cu
celelalte civilizații pe calea științei? Oare noi, musulmanii, gândim mai puțin
decât ceilalți? Oare ne aflăm în plină criză a inexistenței minții sau
adevarata criză, așa cum au spus savanții și gânditorii musulmani apropiați de
Allah, este criza inimii și a conștiinței?
Omul este bun dacă are o inima bună, iar
faptele rele arată o inimă rea. Faptele sunt legate de inimă, comunitatea este
formată din indivizi; dacă faptele nu sunt bune, nici comunitatea nu va fi
bună. Dacă membrii comunității se îndepărtează de viața trasată de Allah
Preaînaltul în Coran și de punerea în practică a Coranului, așa cum profetul Muhammed
ﷺ ne-a învățat, și aleg din islam doar ceea
ce le face plăcere, această civilizație islamică nu se va putea schimba, nu se
va putea ridica și depăși nivelul la care a stagnat.
Pe vremea Profetului Muhammed ﷺ civilizația islamică atinsese apogeul,
conducea toate științele și devenise pionierul umanității.
Astăzi, civilizația islamică a decăzut din
cauza individului, a conștiinței și inimii sale, iar acesta este un adevăr ce
nu poate fi negat.
Cum putem găsi "medicamentul"?
Cum putem ieși din această stare de amorțeală pentru a putea da din nou viață
acestei civilizații?
Oare așa ne vrea pe noi Allah subhanahu wa
ta'ala și profetul Muhammed ﷺ, needucați,
necivilizați?
Musulmanii au pierdut conduita islamică
atunci când s-au îndepărtat de Allah, de islam și de profetul Muhammed ﷺ, atunci când unii dintre ei au urmat
comunismul sau alții au plecat în vest și au urmat conduita celor de acolo,
crezând că civilizația islamică va progresa doar urmându-i pe aceștia, așa cum
au spus unii gânditori musulmani.
De ce să ne delăsăm de principiile și
onoarea noastră?
Ce înseamnă trezirea conștiinței?
Ce înseamnă învierea sufletului?
Inima care se îndepărtează de Allah este
acea inimă care nu îl cunoaște pe Allah. Viața adevărată este Viața Eternă,
viață pe care multe dintre țările din Vest sau Europa au pierdut-o, și o dată
cu ea - cu tot progresul și bunăstarea de care se bucură, au pierdut și
liniștea sufletească.
Așadar, cu ce ne înviem inimile, cu ce
aducem liniște în suflet, cu ce trezim conștiința personală sau a comunității?
Din punct de vedere islamic, răspunsul
este "credința", o inimă plină de credință, iar această credință
trebuie să se oglindească în fapte. Atât timp cât credința nu este cuibărită în
sălașul inimii, aceasta nu va putea fi statornică și se va clătina mereu la
încercările lumești la care este supus omul de-a lungul vieții.
Conștiința este vie atunci când omul îl
cunoaște pe Allah. Atunci, ne întrebăm: noi nu-l cunoaștem pe Allah, nu
cunoaștem islamul? Oare a ajuns credința și onoarea noastră la un nivel pe care
să îl putem compara cu cel din vremea Profetului Muhammed ﷺ și a companionilor săi? Trebuie să conștientizăm că Allah ne
vede și că nimeni nu ne va putea prezenta islamul mai bine decât Coranul și
profetul Muhammed ﷺ, de aceea, orice
musulman trebuie să citească și să învețe continuu, să studieze versetele
coranice și să mediteze la semnele din univers. Există o carte de recitat și
una pentru învățat, iar cine înțelege universul, îl va înțelege pe Allah.
În ziua în care inima musulmanului va fi
plină de credință, va fi ultima zi a ignoranței și prima zi de început, și
sperăm că acea zi să nu fie Ziua de Apoi.
Ibn Masud a vorbit despre companionii
profetului Muhammed ﷺ care au fost aproape
de Allah și au învățat ce este Coranul și despre inima care nu cunoaște binele
și nu îndepărtează răul. Oare ce să facă un musulman cu o asemenea inimă?
"Cum să se îndrepte umbra, dacă
creanga este strâmbă?" spunea un poet.
Cum să se îndrepte conducerea și să aibă
conștiința vie, dacă comunitatea este strâmbă și nu mai are conștiință?
În ziua când conștiința musulmanului va
învia, acesta își va da seama de credință, de semnificația expresiei "La
Illaha Ilallah", și va putea zbura cu două aripi pe treptele civilizației,
va putea fi un exemplu pentru umanitate, iar acest lucru nu este imposibil,
deoarece s-a întâmplat în trecut. Dacă civilizația islamică nu deține latura spirituală
alături de cea materială, educațională și comportamentală, nu va putea realiza
nimic și nu se va putea înfățișa la Allah cu faptele ei.
Când moare conștiința unui om viu, acesta
nu îl mai cunoaște pe Allah, nu mai are sufletul viu și credința împlinită, se
va îndepărta de comunitate și îi va urma pe alții, iar acest lucru va duce la
nepăsare, lipsa onoarei și a demnității. Dacă privim în țările arabe, exact
acest lucru vom vedea, și nu pentru că suntem musulmani și aparținem islamului,
ci pentru că ne-am îndepărtat de acest islam, de credință, de Coran, de calea
lui Allah subhanahu wa ta'ala și tradiția profetului Muhammed ﷺ.
Așadar, amintindu-ne hadisul cu care am
început această predică și concluzionând, trezirea conștiinței înseamnă credința
în Allah Preaînaltul, în Ziua de Apoi, în răsplata sau pedeapsa lui Allah
subhanahu wa ta'ala. De asemenea, într-un alt hadis se spune că într-o adunare
se aflau două persoane din tribul quraiș și una din tribul saqafi, care se
întrebau dacă Allah îi aude în acel moment. Unul dintre ei a spus că Allah îi
aude dacă vorbesc cu voce tare, celălalt a spus că Allah nu îi aude dacă
vorbesc în șoaptă, iar al treilea a spus: "Cel care aude când vorbești cu
voce tare, aude tot și atunci când vorbești în șoaptă." Acesta este un
adevăr căruia oamenii în Ziua de azi nu îi mai acordă importanța cuvenită.
Ali ibn Hatem relatează că profetul
Muhammed ﷺ a spus: "Să nu se întâmple ca unul
dintre voi să ajungă nepăsător, fiindcă nu există nici unul dintre voi căruia Allah
să nu îi vorbească. Fiecare om va ajunge în fața lui Allah și va da socoteală
individuală pentru faptele sale fără a avea vreun mijlocitor. El se va uita în
dreapta și își va vedea faptele bune împlinite pe pământ și nici una nu va
lipsi din cartea în care îngerii le-au scris; și se va uita în stânga sa și va
vedea toate faptele rele împlinite pe pământ , iar în fața și în spatele lui nu
va vedea decât focurile Iadului."
Meditând la acest hadis, ne vom da seama
ce nepăsare trăim în această perioadă, în aceste zile din viața noastră care
trec și nu se mai întorc.
Moartea conștiinței va atrage după sine o
boală a comunității: oamenii ajung să nu își mai dea seama de credință, de
evlavie, de speranță, se răspândește ipocrizia, oamenii aleg conducători
ignoranți cărora le cer îndrumare, iar aceștia îi îndrumă fără a deține
cunoaștere; savanții ajung să fie formatori de opinie greșită, iar această
opinie greșită nu va duce decât la pierzanie; vocile înșelătoare ale
nedreptății se vor înălța, iar oamenii vor fi subjugați și se vor lăsa conduși
de acești tirani, din ignoranță.
"Rubaida" au fost numiți acei
oameni fără de nicio valoare, lipsiți de principii, însă aceștia vor ajunge să
fie conducători fără a avea știință; aceștia îi vor îndruma greșit pe oameni și
îi vor face să se îndepărteze de Allah; ei vor trăi în bogăție, poporul în
sărăcie; nu va mai exista educație și bun comportament.
Când moare
conștiința:
• dispare libertatea (personală, de
alegere, de cugetare etc.);
• dispare simțul responsabilității (față
de soț sau soție, părinții față de copii sau copiii față de părinți,
conducătorul față de popor etc);
• dispare respectul, patriotismul, iar
oamenii vor ajunge să își vândă onoarea și țara;
• oamenii își vor vinde credința pentru un
lucru lumesc fără însemnătate.
Noi suntem un popor căruia Allah i-a
poruncit să vorbească adevărul. Ce se va întâmpla dacă acest adevăr va muri?
Profetul Muhammed ﷺ a spus: "Când poporul meu va ajunge să nu îi mai poată
spune conducătorului că este un tiran, atunci nu va mai exista dreptate pe
pământ. Lumea va fi plină de nedreptate, ignoranță și răutate." Cum vom
putea oare să sădim și să culegem roadele acestei conștiințe în această
comunitate?
Într-o relatare autentică din partea lui
Ubai ibn Kaab, se relatează că profetul Muhammed ﷺ
l-a trimis pe acesta să adune zekatul. Ubai a ajuns la o persoană care deținea
foarte multe cămile și care i-a spus că toate acele cămile sunt pentru zekat, însă
printre ele se află și o cămilă stearpă. Ubai i-a spus proprietarului că nu va
lua acea cămilă stearpă deoarece nu îi este de niciun folos, dar va lua ceea ce
Allah și Profetul ﷺ au poruncit.
Proprietarul cămilelor a spus că va merge la profetul Muhammed ﷺ și îi va spune despre acest refuz, ceea ce
a și făcut. Profetul Muhammed ﷺ i-a răspuns:
"Ceea ce ți-a spus Ubai, este ceea ce am spus eu și a poruncit
Allah."
Așadar, omule, dacă tu vei face bine, vei
primi bine, iar de vei face rău, vei primi rău,
fiindcă faptele tale bune sunt pentru Allah, iar Allah vede tot ceea ce
faci.
De asemenea, într-o relatare autentică se
relatează: Doi bărbați se certau pentru o bucată de pământ pe care o
moșteniseră, însă nici unul dintre ei nu avea o dovadă clară în legătură cu
această moștenire. Aceștia au mers la profetul Muhammed ﷺ pentru a judeca între ei. Profetul Muhammed ﷺ le-a spus: "Eu sunt om, iar voi veniți la mine pentru
adevăr și dreptate, însă se poate ca unul dintre voi să aibă un limbaj mai
dulce (se pricepe mai bine ce cuvinte să aleagă pentru a reda situația în
favoarea lui) cu care să mă poată convinge, și se poate ca eu să iau din
dreptatea celui care nu se pricepe atât de bine la cuvinte!" Atunci cei
doi au atribuit unul celuilalt moștenirea, și astfel, pământul a fost împărțit
între ei în mod egal.
Un alt exemplu de conștiință și simțul
dreptății îl regăsim în următoarea relatare autentică:
"La marginea orașului Medina a fost
găsit un om mort. În preajma lui a fost descoperit un om care ținea în mână un cuțit
murdar de sânge. Acesta a fost dus la tribunal în fața judecătorului - imamul
Ali (Allah să fie mulțumit de el!), care i-a spus că va fi pedepsit pentru
crimă. Un musulman din sală s-a ridicat și a spus că nu acel om este
criminalul, recunoscându-și vina. Acesta a fost întrebat de ce a recunoscut
fapta, deși Allah nu îl descoperise în
fața oamenilor și deja exista un vinovat. Acesta i-a răspuns profetului
Muhammed ﷺ că nu vrea să ajungă în fața lui Allah cu
două crime pe umerii lui: cel pe care l-a omorât deja și cel care va muri din
cauza lui în urma condamnării."
Când moare conștiința, dispare libertatea
și dreptatea.
Șeih Adnan Oun
Traducere din limba arabă Profesor Demirel Gemaledin Transcriere audio non-textualăCamelia Hejou
Comentarii
Trimiteți un comentariu