Scoala Maliki

ȘCOLILE DE JURISPRUDENTA ISLAMICĂ 

Școala Maliki

Malik, fiul lui Enes (93-179 H)

Acest mare imam și îndrumător s-a născut în anul 93 (Hijri) în orașul Medina și este copilul unei familii originare din Yemen, care a emigrat în Medina și s-a înrudit cu un clan care facea parte din neamul Kureys. Imamul Malik și-a început cariera prin memorarea Coranului, iar mai apoi a început să memoreze hadisurile Profetului Muhammedﷺ , iar mama lui l-a îndrumat să ia parte la lecțiile lui Rabia, fiul lui Abdur-Rahman. Astfel, el a devenit unul dintre cei mai devotați elevi ai lui Rabia, unul dintre cei mai de seamă savanți din Medina. A participat la lecțiile a peste o sută de învatați de unde a memorat multe hadisuri și verdictele companionilor si urmașilor acestora.

Profesorii lui:

A avut mai mult de 100 de profesori, însă cei mai de seamă dintre ei, cei care au avut un rol important în edificarea acestei personalități, au fost:

• Abdur-Rahman, fiul lui Hurmuz;

• Rabia, fiul lui Abdur-Rahman;

• Sihab Ez-Zuhri;

• Ebu Zinad;

• Yahya, fiul lui Sa’id El-Ensari;

• - Nafi’i.

După ce a ajuns la concluzia că este apt pentru a preda învățătura acumulată de la profesorii lui, el a început să predea în moscheea cea sfântă de la Medina, iar mai târziu a continuat sa predea acasă datorită unei boli care a devenit obstacol între el și moschee. Atunci când se așeza în moschee să predea, el alegea locul în care ședea Omar (Allah fie mulțumit de el!), atunci când ținea un discurs și locuia în casa în care locuise Abdullah, fiul lui Mes’ud (Allah fie mulțumit de ei!), astfel el ținea trează în sinea lui amintirea companionilor.

Elevii săi:

• Abdur-Rahman, fiul lui Kasim

• Abdullah, fiul lui Wehb

• Ezheb, fiul lui Abdul-Aziz

• Abdullah, fiul lui Abdul-Hakem

• Ali, fiul lui Ziyad Et-Tunusi

• Ziyad, fiul lui Abdur-Rahman El-Kurtubi, 

• Isa, fiul lui Dinar

• Esed, fiul lui Furat

• Sahnun, fiul lu Abdus-Selam

Bazele pe care s-a întemeiat școala lui:

• Coranul;

• Sunnah (tradiția Profetului ﷺ);

• Spusele companionilor (Allah fie mulțumit de ei!);

• Ijma’a (verdict acceptat în comun de către toți învățații);

• Faptele locuitorilor din Medina;

• Qiyas (analogia);

• Istihsan (a accepta un lucru ca fiind bun);

• Istishab (a lăsa un lucru în starea lui pâna când se dovedește contrariul);

• Mesalih el-Mursele (verdictul bazat pe ceea ce este util şi folositor);

• Sed Ez-Zera’i (închiderea unei porți care duce către păcat);

• Obiceiurile și tradiția. 

Cărțile lui:

După cum bine se știe el a scris prima carte, culegerea de hadisuri numită “El-Mawatta”. Aceasta carte era orânduită conform capitolelor fikh (jurisprudenței). Acest mare învățat s-a stins din viață în anul 179 (hijri). 

(Sursa: cartea "Rugăciunea")