ȘCOLILE DE JURISPRUDENȚĂ ISLAMICĂ
Primele școli de jurisprudență
În timpul companionilor, unii dintre ei s-au remarcat prin ştiinţa dobândită, astfel că în scurt timp aceștia au devenit sursa de informaţie după moartea profetului Muhammedﷺ. Printre aceştia se numără: Ibn Omar, Omar, Ibn Mesud, Aişa, iar după generaţia lor cei care le-au călcat pe urme dintre urmaşii companionilor au fost cei şapte imami din Medina:
1. Seyyid ibn El Museyyib,
2. Urwa ibn Ez Zubeyr,
3. El Qasim ibn Muhammed
4. Harigeh ibn Zeyd
5. Ebu Bekr ibn Abdurrahman,
6. Suleyman ibn Yesar
7. Ubeydullah ibn Abdullah
Aceştia sunt cei mai renumiţi savanți din Medina, însă, pe lângă ei mai erau şi alţi savanți în celelalte mari oraşe cum ar fi Kufa, Basra, Mecca, Damasc, Egipt.
În această perioadă a început să se evidenţieze mai clar existenţa celor două curente de jurisprudenţă renumite: curentul care se bazează pe relatări şi curentul care accepta şi logica.
Şcoala Hanefi
Imamul Ebu Hanife (80/150 - 700/767).
Fondatorul acestei şcoli este Numan ibn Sabit, Ebu Hanifa.
Numele lui este En-nu’man ibn Sabit, s-a născut în anul 80 (hijri), în oraşul Kufa. Fără îndoială că Ebu Hanife este contemporanul companionilor, ba chiar s-a relatat că el s-a întâlnit cu câţiva companioni ca Enes Ibn Malik, Ebu Tufeyl Amru bin Wasile şi alţii. A copilărit în Kufa într-o familie musulmană. Tatăl lui se ocupa de comerţul cu haine, meserie pe care a moştenit-o şi el. A memorat Coranul de când era copil şi s-a ocupat de comerţ până când a urmat sfatul lui Şeabi care l-a îndrumat să studieze, deoarece a văzut în acest tânăr dinamic un viitor savant. I-a plăcut ştiinţa, în special jurisprudenţa, aşa încât l-a urmat pe marele învăţat Hamad ibn Ebi Suleyman şi i-a fost elev până în anul 120 când Hamad a decedat. Atunci el i-a luat locul, la vârsta de patruzeci de ani, devenind muftiu în Kufa. Era un om de încredere şi darnic în ocupaţia sa de negustor. Îşi respecta părinţii şi avea relaţii foarte bune cu vecinii săi. A colindat multe meleaguri pentru a învăţa religia şi ştiinţele sale, a trăit în Kufa, a colindat Bagdadul, Basra, Mekka, unde a avut mai mult de 4000 de profesori (unii dintre ei companioni ai profetului). Stilul lui de a preda era dialogul, punea întrebări elevilor săi şi aştepta răspunsurile şi comentariile lor după care îşi prezenta propia opinie însoţită de argumentele sale.
Cei mai de seamă dintre elevii ai lui au fost:
1. Ebu Yusuf
2. Muhammed, fiul lui El-Hasen Eş-Şeybani
3. Zufer, fiul lui El-Huzey
4. El-Leys, fiul lui Sa’ad
5. Abdulllah, fiul lui El-Mubarek
Baza verdictelor lui erau:
• În primul rând Coranul, iar în caz ca nu gasea o dovada în Coran, apela la hadisurile Profetului Muhammedﷺ. Pentru el hadisurile Profetului Muhammedﷺ erau foarte importante, erau baza verdictelor pe care le dădea. Hadisurile pe care le-a relatat el se gasesc în “15 Musned” (cărți care conțin numai hadisuri), precum si sute de hadisuri în cărțile celor doi elevi ai sai: Ebu Yusuf si Muhammed;
• Verdictele companionilor;
• Ijma’a (verdict acceptat în comun de către toti învățații);
• Qiyas (analogia);
• Istihsan (acceptarea unui lucru ca fiind bun);
• Tradiția și obiceiurile;
• Legea celor precedenți (legea religioasa a celorlalti profeți menționată în Coran și Sunnah).
Ce s-a spus despre el:
Imamul Șafii l-a laudat ca fiind un om cu mare putere de convingere si că toți savanții științei fikh (jurisprudență) sunt datori lui Ebu Hanife.
Un alt mare învatat spunea: “Nici o alta femeie nu mai poate naște un om precum Ebu Hanife”.
Abdullah, fiul lui El-Mubarek spunea: “Nu am văzut pe cineva mai deștept decât Ebu Hanife”.
Cărțile lui Ebu Hanife:
Nu era Ebu Hanife un mare scriitor, așa cum nici scrierea nu era prea răspândită în acele timpuri. Se ocupa mult cu predarea și cu jurisprudența, așa cum la începutul carierei sale dialoga cu cei care aveau concepte greșite despre islam. Cu toate acestea, Ebu Hanife a avut timp să scrie unele carți precum “El-Fikhul Ekber” - carte care are ca tema credința, așa cum întâlnim unele sfaturi scrise către elevii lui, precum și cartea “Profesor si Elev”, o scrisoare către Osman El-Betta, precum și alte scrisori si broșuri. Însă, este de ajuns faptul că el este fondatorul jurisprudenței islamice precum și un bun predator al ei, iar cărțile elevilor lui nu sunt decat o parte din știința lui.
Această măreață stea s-a stins in anul 150 (hijri), în urma unor chinuri pe care le-a suferit la bătrânețe, în temnița califului, datorită faptului că a refuzat să ocupe funcția de qadi (judecator islamic). La rugăciunea de înmormantare au participat 50.000 de oameni, rugăciune care a avut loc timp de 20 de zile.
Cele mai renumite cărţi ale şcolii:
• Cărţile Zahir riwayeh (6)
• Cărţile newadir
• Kafi a lui Hakim
• El Mebsut a lui Serhasi
• Badai’ Es Sanai’ a lui Keasani
• Haşiyeh a lui Ibn Abidin
Comentarii
Trimiteți un comentariu