ȘCOLILE DE JURISPRUDENTA ISLAMICĂ
Ahmed ibn Hanbel (164/780 - 241/855)
S-a născut în anul 164 (hijri) în orașul Bagdad, este de origine arabă şi făcea parte din unul din renumitele triburi arabe numite “Eş-Şeyban”.
A crescut orfan, nu şi-a văzut nici tatăl şi nici bunicul.
A memorat Coranul de când era copil, apoi a început să intre în contact cu savanţi din Bagdad şi i-a plăcut studiul hadisului, astfel a început să studieze şi jurisprudenţa (fikh).
A făcut mai multe călătorii care aveau ca scop culegerea hadisurilor (cinci călătorii către Basra, cinci către Hijaz, Kufa, Medina, Yemen, iar în prima sa călătorie către Mekka s-a întâlnit cu Es-Şafii, atunci când avea doar 24 de ani). De la acesta urma să înveţe jurisprudenţa (Fikh), apoi au urmat mai multe călătorii cu scopul de a culege hadisuri. Era un bun memorator, dar niciodată nu s-a bazat numai pe memorie, ba chiar obişnuia să poarte cu el condeiul şi hârtia.
Atributele sale, așa cum au fost relatate de către prietenii şi elevii lui :
• Poseda o memorie foarte puternică (s-a relatat că memora un milion de hadisuri).
• Era un om răbdător (era renumit pentru faptul că a răbdat multor chinuri, a fost biciuit pentru a spune ceea ce nu credea, pentru a susţine opinia emirului şi a fost printre singurii care s-au împotrivit şi au ţinut să spună adevărul).
• Se mulţumea cu strictul necesar şi restul timpului şi-l dedica studiului, a trăit o viaţã mai săracă, dar acest fapt nu-l deranja. Cu toate că avea posibilitatea să trăiască în lux, el a refuzat aceasta şi a ales puţinul, dar helal (permis).
• Era sincer, cinstit, devotat.
Profesorii lui :
Datorită călătoriilor sale neîncetate el a avut un număr mare de profesori, dar cei mai de seamă profesori ai lui au fost doi: unul l-a îndrumat către stiinţa hadisului, Hasim, fiul lui Bişr, iar Es-Şafii a fost cel care l-a fermecat cu personalitatea şi ştiinţa sa și cel care l-a îndrumat către studiul jurisprudenţei (Fikh).
Cei mai de seamă elevi ai săi:
• Salih, fiul său cel mare;
• Abdullah, fiul lui Ahmed;
• Ebu Bekr El-Esrem , Ebu Bekr El-Merwezi.
Bazele pe care s-a întemeiat şcoala lui:
• Coranul;
• Sunnah (Tradiția Profetului Muhammedﷺ);
• Verdictul dat de companionii și de tabiyin (contemporanii companionilor);
• Ijma’a (verdict acceptat în comun de către toţi învăţaţi);
• Kiyas (analogia);
• Istishab (a lasa un lucru în starea lui până când se dovedeşte contrariul);
• Mesalih (verdictul bazat pe ceea ce este util şi folositor);
• Sed Ez-Zera’i (închiderea unei porţi care duce către păcat).
Cărţile lui :
Aşa cum am mai menţionat şi la ceilalţi învăţăţi, scrisul nu era bine dezvoltat în acel timp, ba chiar imamul Ahmed interzicea elevilor săi să scrie verdictele pe care le dădea. Dar cu toate acestea, vedem că el se ocupa mult de răspândirea hadisurilor; a scris cărţi de hadis şi nu a scris cãrţi de fikh.
Din aceste cărți putem aminti:
• “Musned" (cuprinde in jur de 27.000 de hadisuri, iar cu cele care se repetă sunt în jur de 40.000)”;
• “Et-Tarih”;
• “En-Nasih wel Mensuh”;
• “El-Mukaddim wel Muahhir fi kitabillah”;
• “Fadail Es-Sahabeh”;
• “Menasik El-Kebir”;
• “Menasik Es-Sagiyr”;
• “Kitabu Ez-Zuhd”;
• multe scrisori şi sfaturi scrise.
Acest mare savant musulman, acest pilon al ştiinţei hadisului, s-a stins din viaţă în anul 241 hijri la numai 77 de ani, după o viaţă plină de efort, sacrificiu, devotament şi chin. La ceremonia lui de înmormântare au participat un număr de 800.000 de credincioşi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu