Convertirea lui Omar bin Al-Khattab

Omar bin Al-Khattab se face musulman

Un sprijin semnificativ în consolidarea puterii islamice a fost convertirea lui Omar bin Al-Khattab, în Zul-Hijje, al șaselea an al Profeției, la trei zile după convertirea lui Hamza. El era un om curajos și hotărât, temut și respectat în Mekka și care până atunci fusese un oponent puternic al noii religii. Relatările spun că Profetul Muhammed ﷺ și-a ridicat odată mâinile în rugăciune și a spus: “O, Allah! Dă putere islamului, mai cu seamã printr-unul dintre acești doi oameni, Omar bin Al-Khattab sau Abu Jahl bin Hișam, pe care-l iubești mai mult." În mod evident, Omar a fost cel care a meritat acest privilegiu. Dacă analizăm numeroasele relatări referitoare la convertirea lui Omar, putem trage concluzia că existau numeroase sentimente contradictorii în sufletul lui. Pe de o parte, el respecta foarte mult tradițiile poporului său și era obișnuit să participe la orgiile bahice, iar pe de altă parte, avea o mare admirație pentru curajul musulmanilor și dedicarea lor față de credință.

Aceste vederi extreme l-au făcut destul de sceptic, uneori având chiar tendința să creadă că doctrina islamică purta în sine semințele cele mai bune și mai sfinte al vieții. De aceea, el avea întotdeauna unele accese de furie, urmate imediat de o slăbiciune neașteptată. Povestea convertirii sale este foarte interesantă.

Într-o zi, Omar bin Al-Khattab a ieșit din casă și s-a îndreptat spre Sfântul Sanctuar unde l-a vãzut pe Profetul Muhammed ﷺ rugându-se și l-a auzit recitând "Capitolul Al-Haqqah", din Nobilul Coran. Cuvintele lui Allah i-au plăcut și l-au atins până în adâncul inimii. El a simțit că acestea aveau un sens neobișnuit și a început să pună la îndoială acuzațiile poporului său privitoare la Nobilul Coran, care spunea că era vorba de poeme compuse de om sau că erau cuvintele unui ghicitor.

Profetul Muhammed ﷺ a continuat să recite:

“Că el este Cuvântul unui Trimis cinstit și nu este cuvântul unui poet! Însă voi nu credeți decât prea puțin! Și nu este cuvântul unui ghicitor! Însă voi nu vă lăsați îndemnați decât prea puțin! Este o revelație de la Stăpânul lumilor!"

Chiar în acea clipă, islamul a pătruns în inima lui Omar. Atunci, însă, perdeaua întunecoasă a înclinațiilor sale preislamice, fanatismul tradițional adânc înrădăcinat, precum și mândria oarbă față de străbunii săi, au umbrit esența marelui Adevăr care începuse cu șovăială să se facă simțit în inima sa. De aceea, el a persistat în atrocitătile îndreptate împotriva islamului și a adepților săi, nepăsător la sentimentul pur și adevărat al naturii umane care zăcea în spatele acestui paravan fragil de ignoranță și mentalitate preislamică. Firea sa iute și dușmănia excesivă împotriva ProfetuluiMuhammed ﷺ  l-au făcut într-o zi să iasă din casă cu sabia în mână, având intenția de a-l ucide pe Profet. Se afla într-o stare de furie, se agita și spumega. Nu‘aim bin Abdullah, un prieten de al lui Omar, l-a întâlnit întâmplător, pe la jumătatea drumului. El l-a întrebat care era cauza agitației sale și împotriva cui se îndrepta furia sa. Omar a răspuns mânios: “Să-l distrug pe omul Muhammed, acest impostor care a spulberat unitatea tribului Quraiș, a săpat gropi în religia lui, a găsit nebunia la înțelepții lui și i-a hulit zeii.”

“Omar, sunt convins că sufletul tău te-a înșelat. Crezi tu că neamul Abd Munaf te va mai lăsa în viață dacă îl omori pe Muhammed? De ce nu ai mai întâi grijă de cei din propria ta familie și să-i îndrepți pe ei?” Supărat, Omar a întrebat: “La care dintre rudele mele te referi?" “Cumnatul și sora ta s-au lepădat de religia ta.”

Omar și-a îndreptat pașii spre casa surorii sale. În timp ce se propia, a auzit vocea lui Khabbab bin Aratt, care citea "Capitolul Ta-Ha". Khabbab, auzind zgomotul pașilor lui, s-a ascuns. Fatima, sora lui Omar, a luat foaia și a ascuns-o, dar Omar auzise deja vocea. “Ce a fost sunetul pe care tocmai l-am auzit?”, a strigat fiul lui Khattab, intrând furios. Sora lui și soțul ei au răspuns deodată: “Nu ai auzit nimic.” - ”Ba da”, a spus el, înjurând furios. “Am auzit că v-ați lepădat de credință!” El s-a repezit la cumnatul lui și l-a lovit, dar Fatima s-a grăbit în apărarea soțului ei. Atunci, Omar i-a tras și ei o palmă. Soțul și soția nu s-au mai putut abþine și au strigat cu glas tare: “Da, suntem musulmani, credem în Allah și Mesagerul Lui, Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, așa că fă ce vrei tu”. Când Omar a văzut fața surorii lui iubite plină de sânge, s-a înmuiat și a spus: “Lăsați-mă să văd ce citeați ca să știu ce a adus Muhammed“. Fatima s-a mulțumit cu această asigurare, dar a spus: ”O, frate, ești necurat din cauza idolatriei tale. Numai cei puri o pot atinge. Mergi întâi și te spală". El a ascultat-o, s-a îmbăiat, apoi a luat pagina și a citit versetul de deschidere din "Capitolul Ta-Ha", până a ajuns la: “Eu sunt Allah și nu este alt dumnezeu afară de Mine! Așadar, venerează-Mă și împlinește rugăciunea, pentru pomenirea Mea!” [20:14]

Omar a citit versetele cu mare interes, a fost foarte pătruns de ele și a zis: “Ce minunat și plin de grație este totul! Vă rog să mă conduceți la Muhammed." Când a auzit asta, Khabbab a ieșit din ascunzătoare și a spus: “O, Omar, sper că Allah a rãspuns rugăciunilor Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască, fiindcă l-am auzit, spunând: “O, Allah! Întărește islamul prin Omar bin Al-Khattab sau prin Abu Jahl bin Hișam.”

Omar a plecat atunci spre o casă din Safa, unde Muhammed - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - își ținea întâlnirile secrete cu tovarășii săi. Omar a ajuns în acel loc, având încă sabia în mână. El a bătut la ușă. Tovarășii Profetului - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - s-au întors să vadă cine era intrusul. Unul dintre ei s-a uitat printr-o crăpătură a ușii și s-a întors, clătinându-se și exclamând: “Este Omar cu sabia lui!”. Hamza, risipind temerile prietenilor lui, a spus: “Lăsați-l să intre. Ca prieten, este bine venit. Ca dușman, i se va tăia capul cu propria lui sabie.” Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a cerut tovarășilor lui să deschidă ușa. Fiul lui Khattab a intrat înăuntru. Profetul - Allah să-l binecuvânteze și să-l miluiască - a înaintat să-l întâmpine pe "firavul" vizitator, l-a apucat de veșmânt și de teacă și i-a spus: "O, Omar! Tu nu te vei lăsa până când Allah nu te va umili și nu te va pedepsi așa cum a făcut și cu Al Ualid bin Al Mughira." Omar a răspuns: “O, Mesager a lui Allah! Vin la tine ca să cred în Allah și în Mesagerul Său și în ceea ce a adus de la Domnul său”. Plin de bucurie, Muhammed ﷺ și tovarășii lui au strigat cu glas tare: “Allahu Akbar” (Allah este Cel Mai Mare).

Convertirea lui Omar a fost un adevărat triumf pentru cauza islamului.

Efectul convertirii lui asupra situației a fost atât de puternic și de spontan, încât credincioșii care până atunci îl venerau pe Allah în secret, între cei patru pereți ai casei lor, se adunau și își făceau ritualurile de adorare, fără a se mai ascunde, chiar în Sfântul Sanctuar. Aceasta i-a făcut mai încrezători, în timp ce Quraișii au început să fie cuprinși de teamă și neliniște.

"Nectarul pecetluit"