Bismillahir Rahmanir Rahim!
Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra Profetului Muhammed, asupra companionilor săi şi a tuturor celor care purced pe drumul acestora până în Ziua de Apoi!
Cea mai sinceră vorbă
este Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi cel mai bun exemplu este cel al Profetului
Muhammed, pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!
Toate invențiile în credință sunt bid’ah şi duc către pierzanie, iar pierzania se termină în focurile Iadului; ceea ce este mai puțin şi autentic, este mai bun decât ceea ce este mult şi nefolositor şi tot ceea ce a promis Allah se va întâmpla şi nimeni nu se va putea împotrivi.
Rămânem în umbra
versetului : „În ziua aceasta am desăvârşit religia voastră, şi am împlinit
Harul Meu asupra voastră, şi am încuviinţat islamul ca religie pentru voi!” din
predica anterioară în care am vorbit despre apartenența la islam. Spuneam că
una dintre cele mai importante caracteristici ale identității islamice este
practicarea islamului atât în latura sa fizică, cât și cea mentală, cuprinzând
astfel toate poruncile prescrise de Allah subhanahu wa ta'ala și Trimisul Său ﷺ. De asemenea, am mai spus că această
apartenență la islam este o onoare deosebită cu care ar trebui să se mândrească
fiecare musulman și conduce către educația acestuia, educație care, în ziua de
astăzi, este pe cale de dizolvare.
Apartenența la islam ar
trebui să ne întărească convingerea că viitorul este al acestei credințe. De
ce? Fiindcă Allah ne-a ales pe noi și a ales această religie pentru noi, prin
care a transmis acest mesaj universal valabil până în Ziua de Apoi, acest mesaj
binecuvântat care a scos omenirea din întunericurile ignoranței către lumina
credinței și științei.
Islamul deține
metodologia dreptății, a principiilor vitale și adevărului cu care omenirea s-a
întâlnit pentru prima dată în urmă cu 1441 de ani.
Și ce înseamnă Pacea
Divină, adevărul islamic și dreptatea credinței? Onoarea acestui popor care va
dura atât cât acesta va practica această credință și se va lăsa călăuzit, așa
cum Allah subhanahu wa ta'ala i-a transmis profetului Muhammed ﷺ :
"Tu, Muhammad], nu
călauzești pe cine iți place, ci Allah
călăuzește pe cine voiește si El îi cunoaște mai bine pe cei ce se lasă
călăuziți." [Al-Qasas: 56]
Suntem musulmani! Allah
ne-a scos din întunericurile ignoranței către lumina credinței, din adorarea
idolilor și a statuilor la adorarea Lui Preaînaltul. Eram în fruntea popoarelor
alese de Allah subhanahu wa ta'ala, însă astăzi ne-am îndepărtat atât de mult
de El Preaînaltul, de islam, de Coran și de Tradiția profetului Muhammed ﷺ !
Mințile noastre nu mai
gândesc islamic, sunt obosite și nu mai pot asimila metodologia Coranului. Deținem diferite curente de
gândire islamică și înțelegere a acestei vieți și nu mai reușim să înțelegem
mesajul islamului deoarece ne-am delăsat de identitatea noastră, de credința
noastră.
Ibn Haldun spunea:
"Învingătorii vor fi cei urmați!"
Noi am fost înfrânți și
nu ne-am mulțumit cu atât, ci i-am urmat în gândire, practici, ideologii și
chiar în credință, de multe ori, pe cei care ne-au învins. Ne-am pierdut în
această formă de abandonare a identității islamice și am urmat orice altceva, numai
islamul, nu.
Mass media a privit
bucuroasă la declinul nostru, urmare a impactului destul de puternic pe care ea
însăși l-a avut asupra tinerilor musulmani prin mediatizare intensă și negativă
a diferitor aspecte din sfera islamului, determinându-i pe aceștia să se
îndepărteze tot mai mult de credința lor.
Noi înșine suntem
martori azi la venirea acestor tineri în țările europene unde trăiesc numeroase
comunități islamice, trimiși fiind cu scopul de a fi de folos acestor
comunități, însă de unde s-au întors cu diferite idei sau "motto-uri"
datorită cărora islamul a devenit o utopie în ceea ce privește punerea lui în
practică, ceea ce i-a determinat pe oameni să se îndepărteze de islam, iar pe
ceilalți să ne numească "un popor înapoiat" într-o societate contemporană
în care ni se spune că atât timp cât vom trăi cu această credință nu vom putea
ține pasul cu progresul, nu vom putea gândi ca într-o societate contemporană,
prin urmare nu îi vom putea înțelege.
Îndepărtându-ne de
islam, am ajuns să nu mai știm ce înseamnă a fi civilizat și cum ar trebui să
ne comportăm în această societatea cu care nu mai putem ține pasul, nu mai știm
să avem relații umane unii cu alții; toate acestea au dus la pierderea
personalității în gândire și importarea diferitor forme de gândire din Vest,
iar dacă nu ne vom trezi și nu vom înțelege cât de importantă este cunoașterea
propriei religii, punerea în practică a Coranului și urmarea exemplului
profetului Muhammed ﷺ, vom ajunge să ne
pierdem definitiv identitatea.
De-a lungul timpului au
existat oameni care s-au pierdut oarecum de calea adevărului, însă aceștia s-au
deșteptat înainte de a pierde total calea lui Allah și s-au întors la timp la
El Preaînaltul. Astfel se naște întrebarea: Cum reușesc alte popoare să își
reînvie identitatea, iar noi nu reușim acest lucru? Popoarele care au dorit să
pună în practică metodologia islamului au reușit, însă în cercuri destul de
restrânse.
În secolele trecute au
existat diferite curente vestice care spuneau că trebuie ca acest popor islamic
să se împartă, prin urmare fiecare țară cu tribul său, ceea ce s-a și
întâmplat, iar granițele au fost trasate cu rigla.
Oare oamenilor le este
frică de islam, le este teamă că o să îi ajutăm, că o să le aducem fericire?
Oamenilor le este frică
de islam datorită faptului că el vine cu o dogmă, și când spun dogmă nu
înseamnă doar o ideologie filosofică sau ca cea în care s-a luptat împotriva
comunismului, ci spun o ideologie - aqidah, care este fără de moarte, chiar
dacă uneori musulmanii slăbesc în credință sau se restrâng ca număr. Aqidah
este fără de moarte fiindcă ea așteaptă mereu să vină oameni cu un suflet viu,
care să reînvie această ideologie, și sunt multe personalități care au
recunoscut acest lucru și au spus: "Ne este frică de revenirea islamului
în practica oamenilor și nu ne putem împotrivi curentului musulmanilor deoarece
acesta este păzit și protejat de Allah." Însă chiar și recunoscând acest lucru
ei au spus că vor încerca să îi îndepărteze pe oameni de Cărțile Sfinte.
Voința lui Allah
Preaînaltul nu poate fi împiedicată de nimeni. Islamul este o credință care nu
permite a fi împărțită în două părți, prin aplicarea uneia, și omiterea
celeilalte. În momentul în care vom ajunge să separăm credința de viața
religioasă sau credința de viața cotidiană, atunci ne vom împrăștia pe pământ,
vom fi despărțiți. Allah subhanahu wa ta'ala spune în Sfântul Coran: "Și
nu fiți precum aceia care s-au împărțit!"
Care sunt rezultatele
acestei împărțiri? Dușmănia și lupta între ei. Pentru ce au ajuns musulmanii să
se lupte cu musulmani? Pentru niște granițe pe care alții le-au pus între ei?
Credința islamică cheamă
la o singură comunitate.
Cei care au separat
islamul de viața cotidiană au spus că este naționalism și că a fost bun pentru
acele perioade din trecut, nu și pentru acest secol al evoluției și
progresului, astfel că ei au interpretat și atacat până și cuvântul
"Jihad" , inventând sensul de luptă împotriva oamenilor
necredincioși, pe când Jihad înseamnă de fapt acea luptă interioară a omului cu
propriul sine împotriva poftelor lumești.
De ce această invenție?
Pentru diferite avantaje și câștiguri lumești, pe care le-ar putea pierde dacă
islamul prinde viață?
Islamul nu dorește
oameni asemeni roboților, islamul vrea oameni care să gândească, să aibă
conștiință, oameni care să își îndeplinească obligațiile și să își ceară
drepturile. Frăția din islam, devoțiunea, știința islamului, ar putea aduce
unele dezavantaje celor care se împotrivesc acestei credințe.
Islamul nu este o
credință ce se poate topi, rămânând fără nicio formă. Islamul este ceva ce omul
îl poartă în suflet și îl pune în practică oriunde merge; islamul nu este ceva
ce poate fi pus în practică doar într-o moschee. Islamul este o personalitate,
o identitate, o legătură între oameni și Allah subhanahu wa ta'ala.
Majoritatea
revoluționarilor au spus în ceea ce privește ideologia, că moartea identității
este mai gravă decât a rămâne fără apărare.
Când ne vom întoarce la
Coran și la practicarea acestuia?
Apartenența la islam îl
face pe om să fie convins că cinstea, onoarea, fericirea, dreptatea și
înrădăcinarea lui pe acest pământ le va găsi doar în islam. Cine va dori o altă
cinste în afară islamului va decădea. Priviți la cei care și-au vândut
identitatea și credința, cinstea și onoarea islamică! Ce au devenit aceștia?
De asemenea, găsim în
islam formatori de opinie care nu au făcut decât să topească această identitate
islamică; în țările arabe găsim diferite forme de statuete; știm o țară supusă
la grele încercări, știm de Turcia, căderea Imperiul Otoman și nașterea lui
Ataturk, când s-a dorit împărțirea pământurilor ce aparțineau Califatului
Otoman. La un moment dat, în Constituția dintâi a Egiptului se scria că islamul
nu va face decât să îndepărteze musulmanii de civilizație.
Un mare savant și
gânditor francez, care a scris foarte multe cărți despre civilizația egipteană,
a spus despre Taha Hussein că va fi omul care îi va scoate pe musulmani din
întuneric către lumină. De fapt, el arunca cu noroi asupra islamului și
musulmanilor, spunând că aceștia nu vor ajunge niciodată în fruntea
comunităților atât timp cât au o gândire islamică. De asemenea, tot un gânditor
musulman spunea că musulmanii trebuie să aibă o identitate națională și că
trebuie să rămână arabi.
Într-un ziar numit
"Ahranut" scria la un moment dat că: "Nu trebuie să uitați
niciodată că noi v-am scos pe voi, împreună cu prietenii noștri și prietenii
voștri, către modernitate."
Arabii nu vor putea
realiza nimic atât timp cât nu vor avea credință, și doar atunci când vor avea
credință, vor putea avea și putere.
Un alt gânditor francez
a spus: Nouă nu ne este frică de ideologia comunistă, fiindcă aceasta nu ne
poate face vreun rău, ci avem temeri solide asupra civilizației islamice în
privința radicalizării.
Oare ce i-a determinat
pe aceștia să afirme aceste lucruri? Faptul că noi nu ne înțelegem propria
religie, faptul ca noi ne-am îndepărtat de adevăratul islam, iar alții se
folosesc de islam.
Dacă un popor dorește să
pășească pe drumul civilizației, trebuie să aibă grijă de principii, identitate
și libertate.
Mai deținem noi ceva din
toate acestea? Unde este țara libertăților în care totul este permis? De ce
le-a fost frică locuitorilor unei țări vestice de numărul doamnelor ce purtau
hijab și le-a fost interzisă intrarea în școli sau universități cu acest port?
De ce au închis o Universitate și au deschis alta, pentru a nu permite
profesorilor străini musulmani să predea sau să aducă idei noi pe care ei nu le
acceptau? Toate acestea pentru ca oamenii să nu înțeleagă adevarata credință.
Dacă privim la Japonia
și modul în care aceasta a ajuns să înainteze cu pași foarte repezi, vom
observa că acest lucru a fost posibil prin trimiterea tinerilor la studiu în
afara țării, însă aceștia s-au întors cu o altă gândire și după ani de zile și
investiții în studiile lor statul i-a îndepărtat din funcții, nepermițându-le
să mai predea în școli sau universități deoarece aceștia îi determinau pe cei
pe care îi formau să renunțe la identitatea lor.
Nu doresc să insist sau
să ajung la identitate unei națiuni anume, ci doresc să vă chem la revenirea pe
calea lui Allah subhanahu wa ta'ala și împlinirea Tradiției Profetului Muhammed
ﷺ .
Comentarii
Trimiteți un comentariu