Echilibrul între materialitate şi spiritualitate
Este un dar neprețuit faptul că Allah subhanahu wa taala se adresează în foarte multe versete din Sfântul Coran celor "care cred" (şi nu doar credincioșilor), iar acest lucru înseamnă că oricât de puțină (minimă) credință ar avea omul în inima lui (chiar şi cel mai de jos nivel al credinței), în fața lui Allah Preaînaltul el este credincios.
În majoritatea versetelor din Sfântul Coran, Allah Preaînaltul spune că îl va ajuta pe om sa creadă, dacă acesta vrea să creadă, iar dacă nu vrea să creadă, Allah îl va ajuta să fie necredincios, căci Allah poate face orice dorește: Allah subhanahu wa taala poate pune credința sau necredința în inimile tuturor oamenilor, poate îndepărta răul din lume, însă omul a fost creat, pus pe acest pământ şi înzestrat cu rațiune pentru a putea distinge şi alege între bine şi rău, minciună şi adevăr, pentru a conștientiza şi a urma calea cea dreaptă şi pentru a-i chema şi pe ceilalți către bine şi adevăr. Islamul nu a fost trimis personalizat sau doar pentru o singură comunitate, ci pentru toate "lumile", iar Allah folosește întotdeauna în versetele coranice pluralul: "O, voi, cei care credeți!".
Prin urmare, omul nu poate trăi singur, izolat de comunitate, ci omul este dependent de comunitate.
De exemplu, ar fi destul de ușor pentru cineva să se retragă într-un loc, să stea singur şi să se roage toată ziua liniștit, iar alții să muncească pentru ca el să-şi poată întreține existența, însă Profetul Muhammed ﷺ nu a îndemnat niciodată la acest comportament, iar în acest sens regăsim un exemplu semnificativ în Tradiția Profetului: Erau doi frați, dintre care unul muncea, iar celălalt se ruga toată ziua. Cel care muncea, îl întreținea financiar pe cel care se ruga şi ziua, şi noaptea. Profetul Muhammed ﷺ a spus, referitor la acest exemplu: mâinile celui care sunt bătătorite de muncă sunt mai îndrăgite de Allah decât mâinile celui care stau ridicate în rugăciune toată noaptea.
Așadar, omul trebuie să își clădească prin muncă şi această viață, şi Viața de Apoi, să creeze un echilibru între materialitate şi spiritualitate şi să depună efort pentru a se încadra între cele două categorii de oameni, să nu fie doar dintre cei care se dedică complet adorarii lui Allah, dar nici dintre cei care au devenit prea aspri sau cruzi dedicându-şi viața mai mult problemelor lumești decât actelor de supunere ce trebuie a fi împlinite pentru obține Mulțumirea lui Allah subhana wa ta 'ala.
Profesor Demirel Gemaledin
Comentarii
Trimiteți un comentariu