Bismillahir Rahmanir Rahim!
„M-am întâlnit cu Abu Bakr, care mi-a spus: «Ce
faci tu, Handhalah?» I-am răspuns deprimat: «Handhalah a devenit ipocrit.» Abu
Bakr, uimit de răspuns, mi-a spus: «Slavă lui Allah! De ce spui aceasta?!» Am
răspuns: «Pe când mă aflam alături de Trimisul lui Allah (Pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), el ne reamintea de Paradis şi de Iad
până într-acolo încât parcă le şi vedeam cu ochii noştri. Însă, atunci când
plecam şi ne aflam alături de soţiile şi de copiii noştri, având traiul nostru
de zi cu zi, uitam ceea ce ne-a spus.» Abu Bakr a spus: «Jur pe Allah ca şi mie
mi se întâmplă la fel.» De aceea, Abu Bakr şi cu mine am mers la Trimisul lui
Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), căutând călăuzire
pentru această situaţie. După ce a auzit ceea ce am avut de spus, Trimisul lui
Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) ne-a spus: «Jur pe Cel
în Mâna căruia se află sufletul meu! Dacă aţi rămâne voi tot timpul aşa cum
sunteţi cu mine şi pomenindu-L (pe Allah), v-ar saluta pe voi îngerii în
locurile voastre de repaus şi atunci când mergeţi voi pe drum. Însă, o,
Handhalah, o oră aşa, o oră aşa (...)» (şi a repetat aceasta de trei ori).” (Muslim)
Această credință crește într-un ceas și scade în
altul; crește mai mult în luna Ramadan, apoi scade; când ne rugăm, credința
crește, apoi începe să coboare. În această mișcare continuă, trebuie să avem
grijă ca ea să nu scadă sub nivelul „minim” în care am putea ajunge să
păcătuim. Este normal ca intensitatea credinței să varieze, dar nu până la acel
nivel în care am putea ajunge să nu mai avem frică de Allah Preaînaltul.
Astfel se naște întrebarea: își poate omul măsura
credința? Cu siguranță, da! Dacă suntem sinceri cu noi înșine și cinstiți față
de Allah Preaînaltul, ne vom da seama de momentul în care credința noastră
scade, inima devine mai dură, mintea mai nepăsătoare, iar prioritățile ni se
schimbă.
Profetul Muhammed ﷺ
a spus:
"Dacă unul dintre voi vede un rău, să îl
îndepărteze cu mâna, dacă nu poate cu mâna, atunci cu gura, dacă nici așa nu
poate, să îl îndepărteze cu inima, şi acesta este cel mai de jos nivel al
credinței."
Dacă atunci când vedem un rău, o nenorocire, o suferință sau un păcat, inima noastră nu se cutremură și nu este mișcată câtuși de puțin, înseamnă că nu ne-a mai rămas nici măcar acel minim de credință.
Comentarii
Trimiteți un comentariu